ushgrile.MyForum.ro

valsulnorilor · Administrator Data inscrierii: 06/Feb/2010 Mesaje: 133

SINTEZA CURS DREPTUL AFACERILOR DREPTUL AFACERILOR AN II
SEMESTRUL 2- BLACKBOARD
ConŃinutul tematic al cursului Dreptul afacerilor anul II semestrul 1
Titular curs: lector univ. dr. Roxana- Daniela Paun
CURSUL NR. I - INTRODUCERE ÎN DREPTUL AFACERILOR
SecŃiunea 1 - ConŃinutul dreptului afacerilor
SecŃiunea a 2-a - Raporturile dreptului afacerilor cu alte discipline
SecŃiunea a 3-a Caracteristicile dreptului afacerilor
CURSUL NR. II - FAPTE DE COMERł, FONDUL DE COMERł
SecŃiunea 1 - Faptele de comert
SecŃiunea a 2-a Fondul de comert
CURSUL III - SUBIECTELE RAPORTURILOR DE AFACERI
SecŃiunea 1 - Aspecte introductive
SecŃiunea a 2-a - Sediul materiei
SecŃiunea a 3-a Categorii de comercianŃi
SecŃiunea a 4-a - Dobândirea calităŃii de comerciant
Sectiune a5-a- Dovada calităŃii de comerciant
SecŃiunea a 6-a -Încetarea calităŃii de comerciant
SecŃiunea a 7-a - Rolul Camerelor de ComerŃ si Industrie în desfăsurarea activităŃii
comerciale si de afaceri
CURSUL IV Grupuri de interes economic
SecŃiunea 1 Constituirea grupurilor de interes economic
SecŃiunea 2 FuncŃionarea grupurilor de interes economic
SecŃiunea 3 Încetarea calităŃii de membru. SecŃiunea SecŃiunea4 Excluderea si
retragerea membrilor grupului de interes economic
SecŃiunea 5 Dizolvarea fuziunea si lichidarea grupurilor de interes economic
SecŃiunea 6 Lichidarea grupului de interes economic. InsolvenŃa grupului de interes
economic
SecŃiunea 7 Grupurile europene de interes economic- reglementate de Legea nr.
161/2003
SecŃiunea 8 JurisdicŃiile offshore- Paradisurile fiscale
SecŃiunea 9 Criminalitatea „gulerelor albe”
CURSUL V Societatea Comercială
SecŃiunea 1 -Societatea comercială, noŃiuni generale, sediul materiei,
SecŃiunea 2 -Formele societăŃii comerciale
SecŃiunea 3 -Personalitatea juridică a societăŃilor comerciale
SecŃiunea 4- FuncŃionarea societăŃii comerciale
SecŃiunea 5- Dizolvarea si lichidarea societăŃilor comerciale
SecŃiunea 6 -Elemente de drept comparat privind falimentul (lichidarea judiciară)
SecŃiunea 7 -SocietăŃi transnaŃionale (multinaŃionale
CURSUL VI Răspunderea penală a persoanei juridice
CURSUL VII CONTRACTE COMERCIALE UTILIZATE ÎN RELAłIILE DE
AFACERI
SecŃiunea 1 Contractul comercial de vânzare-cumpărare
SecŃiunea 2 Contractul de comision
SecŃiunea 3 Contractul de leasing
SecŃiunea 4 Contractul de cont curent
SecŃiunea 5 Contractul de transfer de tehnologie
SecŃiunea 6 Aplicarea prevederilor din Legea SecŃiunea 7 ConcurenŃei nr. 21/1996 acordurilor
de transfer de tehnologie
SecŃiunea 8 Oficiul Român pentru stiinŃă si artă de a fabrica pe aproape Uniunea Europeană
CURSUL VIII - BURSELE DE MĂRFURI, BURSELE DE VALORI, PIAłA DE
CAPITAL- NOłIUNI GENERALE
SecŃiunea 1 Bursele de mărfuri
SecŃiunea 2 Bursele de valori
SecŃiunea 3 PiaŃa de capital
CURSUL IX – CONCURENłA ÎN AFACERI SI PROTECłIA
CONSUMATORULUI DIN PERSPECTIVA RELAłIILOR DE AFACERI
SecŃiunea 1 -CONCURENłA ÎN AFACERI
SecŃiunea 2- PROTECłIA CONSUMATORULUI DIN PERSPECTIVA RELAłIILOR DE
AFACERI
CURSUL NR. I - INTRODUCERE ÎN DREPTUL AFACERILOR
SecŃiunea I - ConŃinutul dreptului afacerilor
SecŃiunea a II-a - Raporturile dreptului afacerilor cu alte discipline
SecŃiunea a III-a Caracteristicile dreptului afacerilor
I. ConŃinutul dreptului afacerilor:
Este important de remarcat încă de la început că nu există până în prezent o
definiŃie unanim recunoscută în doctrină si în literatura de specialitate. Acest fapt
generează abordări diferite si complexe pornind de la originile dreptului afacerilor care de
multe ori este indentificat în percepŃia nespecialistilor cu dreptul comercial. Există astfel
opinii conform cărora. „les affaires sont les affaires”1. Acest opinii sunt dezvoltate în
cursul scris.
În contextul actual, în care elementele globalizării sunt prezente din ce în ce mai
mult în viaŃa fiecărui român, cetăŃean european, studierea dreptului afacerilor reprezintă o
necesitate si oferă o imagine de ansamblu a mediului de afaceri, a normelor juridice si
economice care reglementează domeniul si în perspectiva unei economii competitive si
performante.
II. Raporturile dreptului afacerilor cu alte discipline
Raporturile si interdependenŃa dintre dreptul afacerilor si alte ramuri de drept
formează sistemul unitar de norme juridice care acŃionează în cadrul dreptului afacerilor
si care dau un caracter interdisciplinar dreptului afacerilor.
II.1. Raportul dreptului afacerilor cu stiinŃele economice
II.2. Raportul dreptului afacerilor cu stiinŃele juridice
Raporturile si interdependenŃa dintre dreptul afacerilor si alte ramuri de drept
formează sistemul unitar de norme juridice care acŃionează în cadrul dreptului afacerilor
si care dau un caracter interdisciplinar dreptului afacerilor.
1 Opinie exprimată de către directorul Institutului de drept economic, fiscal si social si profesor la
Universitatea Dauphine- Paris, Alfadari Elie, în volumul ” Droit des affaires, les cadres
generaux”, ed. Litec, Libraire de la Cour de cassation, 1993
II.1. Raportul dreptului afacerilor cu stiinŃele economice2:
a) dreptul afacerilor este „un drept” si nu „economie”
- presupune un ansamblu de norme juridice
b) dreptul afacerilor se raportează la economie
Raportul dreptului afacerilor cu stiinŃele economice poate fi analizat din două
perspective:
P1) perspectiva macroeconomică-
*dreptul afacerilor este în de seamă un drept de intervenŃie a statului în domeniul
economic,
* dreptul afacerilor reflectă politica statului
* la nivel naŃional (ex:lupta contra inflaŃiei, si somajului)
* la nivel sectorial (ajutoarele în siderurgie- între limitele admise de normele
europene pentru a nu fi ajutor de stat-, amenajarea teritoriului, planurile de dezvoltare
regionale)
P2) perspectiva microeconomică
* dreptul afacerilor este în de frunte un drept al întreprinderilor3 (societăŃilor) care
include:
*raporturile interne în întreprinderi (structură, gestiune, raporturile cu asociaŃii, cu
personalul, etc)
*raporturile cu alte întreprinderi (raporturile cu clientela, raporturile cu
concurenta, sau rapoturile de intergrare: fuziune, absorbŃie, control, acorduri comerciale,
înŃelegeri între părŃi, etc.)
II.2. Raportul dreptului afacerilor cu stiinŃele juridice sunt detaliate în cursul scris:
a) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul public4:
*raporturi cu dreptul administrativ
*raporturi cu dreptul fiscal
* raporturi cu dreptul penal
b) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul privat:
* raporturi cu dreptul civil
* raporturi cu dreptul comercial
Există autori5 care consideră că dreptul afacerilor are caracter pluridisciplinar
mai accentuat decât dreptul comercial. Astfel, dreptul afacerilor conŃine:
* elementele de drept privat,
* elemente de drept public respectiv de drept fiscal, drept al muncii, protecŃia
consumatorului (care se caracterizează prin norme imperative)
2 Alfadari Elie,” Droit des affaires, les cadres generaux”, ed. Litec, Libraire de la Cour de
cassation, 1993,
3 Opinie exprimată de Alfadari Elie, directorul Institutului de drept economic, fiscal si social si
profesor la Universitatea Dauphine- Paris.
4 A se vedea Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial, ediŃia a -3 a,
ed. All Beck, 2004,
5 Dragos- Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional- tratat, fracțiune generală, Ed. Lumina
Lex, Bucuresti, 2004, pag. 154, citând opiniile următorilor autori: I Turcu, Dreptul afacerilor, Ed.
Chemarea, 1992, p 5,6, I Turcu, Teoria si practica dreptului comercial român, vol. 1, Ed. ELL,
1998, p 19, V Pătulea, C Turianu, Curs rezumat de drept al afacerilor, Ed. Scripta, 1994, p 9-12,
St Cărpenaru, Drept comercial român, ediŃi a IV-a, Ed. All Beck, 2002, p. 22-23.
* elemente de economie politică
*elemente de management (privind organizarea si gestiunea întreprinderii), etc.
* raporturi cu dreptul muncii (social)
* raporturi cu dreptul internaŃional privat
c) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul internaŃional si european/comunitar
d) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul procesual civil si penal
e) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul comerŃului internaŃional6
III. Caracteristicile dreptului afacerilor:
* dreptul afacerilor nu este un drept autonom
- nu se referă la un domeniu concret, particular, ci la toată activitatea si viaŃa economică,
- nu vizează categorii particulare de personal, spre deosebire de dreptul comercial, ci doar
anumiŃi cetăŃeni, care au valoarea de comercianŃi/oameni de afaceri.
* dreptul afacerilor este un drept original, multidisciplinar7
–permite încorporarea unor reguli cărora le găsesti cu greu loc în altă disciplină
tradiŃională, pentru că reglementează elemente aparent lipsit de legătură cu alte ramuri de
drept, dar fără de care nu se poate desfăsura o activitate de afaceri, pentru termenul de
afaceri are o sferă mai largă de cuprindere decât termenul de comercial,
- sintetizează reguli aplicabile altor ramuri de drept. Cu toate acestea nu se poate vorbi
despre un mozaic, o juxtapunere de reguli, ci mai degrabă o construcŃie coerentă, care
permite întelegerea raporturilor comune între instituŃii asupra regulilor care până acum
păreau separate.
- constituie un liant între drept si economie.
CURSUL 2 FAPTE DE COMERł SI FONDUL DE COMERł
1.1. DefiniŃie8: Orice activitate care dă nastere la raporturi juridice guvernate de
legea comercială si care se întemeiază pe ideea de schimb de mărfuri si valori, fiind
calificată ca o activitate de intermediere în operaŃiunile de schimb.
1.2. Teorii:
T1. Teoria speculaŃiei:
EsenŃa teoriei: actul de comerŃ este un act de speculaŃie. Termenul de speculaŃie în
dreptul comercial = orice activitate prin care se urmăreste obŃinerea de beneficii (profit)
si nu în sens peiorativ = înselăciune în afaceri.
T2. Teoria circulaŃiei: EsenŃa teoriei: actul de comerŃ este un act de circulaŃie.
Caracterul esenŃial al actului de comerŃ constă în obiectul său: actul de interpunere în
circulaŃia mărfurilor între producător si consumator.
T3. Teoria întreprinderii: actul de comerŃ este actul îndeplinit printr-o întreprindere9.
6 A se vedea Dragos- Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional- tratat, partea generală,
Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2004
7 A se vedea referirile la raportul dreptului afacerilor cu dreptul comercial, p. 4
8 Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial, ediŃia a -3 a, ed. All
Beck, 2004, p 21
9 Întreprinderea este un organism economic, în fruntea căruia se află o persoană numită
întreprinzător, care împreunează forŃele naturii cu capitalul si munca, în scopul producerii de bunuri si
servicii.- definiŃie St. D Cărpenaru, op. Cit. P. 35, si I.N.FinŃescu, Curs de drept comercial vol. 1,
Bucuresti, 1929,p. 44-45, C Bălescu, Curs de drept comercial si industrial, Bucuresti, 1940, p 107
EsenŃa teoriei: actul de comerŃ se realizează în cadrul unei întreprinderi, presupune
repetarea profesională a actelor urmare unei organizări prestabilite si bazate pe mijloace
materiale date.
Caracterul esenŃial al momentului de comerŃ constă într-o activitate organizată sistematic
si nu într-un act juridic sau operaŃiune cu caracter izolat.
T4. Teoria mixtă: actul/faptul de comerŃ este actul juridic/faptul juridic si operaŃiunile
de comerŃ prin care se realizează producerea de mărfuri, executarea de lucrări ori
prestarea de servicii sau o interpunere în circulaŃia mărfurilor, cu scopul de a obŃine
profit10. În doctrină, criteriile utilizate pentru definirea faptului de comerŃ sunt
profitul si circulaŃia.
1.3. Sediul materiei: Codul comercial, Cartea I, Despre ComerŃ în genere, Titlul
II, Despre faptele de comerŃ, art. 3.
Nu sunt fapte de comerŃ:
* cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumatia
cumpărătorului, ori a familiei sale, de întocmai revinzarea acestor lucruri si nici
vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pământul sau cel
cultivat de dânsul.(art. 5)
ExcepŃii:
* Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerŃului si asigurările
asupra vieŃii sunt fapte de comerŃ numai în ce priveste pe asigurator. (art. 6, alin.1)
* Contul curent si cecul nu sunt considerate ca fapte de comerŃ, în ce priveste pe
necomercianŃi, afara numai dacă ele n-au o cauză comercială. (art. 6, alin.2)
2. FONDUL DE COMERł- 2.1. ConsideraŃii generale:
- expresia „fond de comerŃ” este rar utilizată în dreptul român si dreptul francez.
- fondul de comerŃ are rol important în desfăsurarea cativităŃii comerciale, în
funcŃie de obiectul comerŃului poate fi reprezentat de bunuri- mobilier, local,
mărfuri, instalaŃii, brevete de invenŃii etc.
- desi este important, codul comercial nu cuprinde dispoziŃii care să reglementeze regimul
său juridic.(codul comercial conŃine o referire la fondul de comerŃ, în art. 861 Cod
Comercial.)
- Fondul de comerŃ în alte acte normative
-art. 21 lit. a) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerŃului, republicată,
- art. 10 alin (3) din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea
reformei economice, TITLUL VI, Regimul juridic al garanŃiilor reale mobiliare,
- art. 1.1, lit. c) din legea 298/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr.
11/1991 privind opunerea concurenŃei neloiale.
-importanŃa cunoasterii caracterului fondului de comerŃ:
- pentru comerciant- pentru a-si asigura protecŃia bunurilor pe care le utilizează în
activitatea comercială, de afaceri.
- pentru protejarea intereselor creditorilor comerciantului.
Recunoasterea fondului de comerŃ este importantă prin prisma bunurilor, ca
elemente active ale patrimoniului comerciantului, bunuri destinate activităŃii comerciale.
2..2. DefiniŃia fondului de comerŃ:
10 Z Guyon, Droit des affaires, Tome1, 8-eme edition, vol. 1. Economica, Paris, 1994, p 52.
Ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale, afectate de către
comerciant desfăsurării unei activităŃi comerciale, cu scopul atragerii clientelei si
obŃinerii unui profit din activitatea desfăsurată.11
2.3. Natura juridică a fondului de comerŃ. Teorii- a se vedea cursul scris.
2.4. Caracteristicile fondului de comerŃ-
- bun unitar distinct de elementele care îl compun – poate face obiectul unei
vânzări, locaŃiuni, garanŃii naturale imobiliare
- bun mobil supus regimului juridic al bunurilor mobile (executarea silită a
fondului de comerŃ urmează procedura aplicabilă bunurilor mobile conform
Codului de procedură civilă)
- bun mobil incorporal- poate face obiectul unui drept de uzufruct, i se aplică
teoria accesiunii, nu i se aplică prescripŃia instantanee reglementată de art. 1909
Cod civil.
2.5. Elementele fondului de comerŃ-
2.5.1. Elemente incorporale ale fondului de comerŃ
- privesc drepturi privative, care conferă comerciantului dreptul exclusiv de a le exploata
în folosul său, în condiŃiile stabilite de lege: firma, emblema, clientela, vadul comercial,
brevetele de invenŃii, mărcile si indicaŃiilor geografice, dreptul de autor.
2.5.2. Elemente corporale ale fondului de comerŃ
- bunurile imobile si mobile corporale12 :
* bunuri imobile prin natura lor- ex: clădirile, imobile prin destinaŃia lor - ex:
instalaŃii, utilaje, masini;
* bunuri mobile corporale- ex:
-materii prime, substanțe destinate a fi prelucrate
-produsele (mărfurile) rezultate din activitatea comercială
CURSUL 3 SUBIECTELE RAPORTURILOR DE AFACERI13
Aspecte introductive, Sediul materiei, Categorii de comercianŃi, Dobândirea
calităŃii de comerciant, Dovada calităŃii de comerciant, Încetarea calităŃii de
comerciant, Rolul Camerelor de ComerŃ si Industrie în desfăsurarea
activităŃii comerciale si de afaceri
1. Aspecte introductive:
- în sensul reglementărilor Codului comercial, subiectele raporturilor comerciale (de
afaceri) pot fi comercianŃii si necomercianŃii,
- reglementarea Codului comercial se aplică oricărei persoane care săvârseste anumite
fapte de comerŃ obiective prevăzute de art. 3 C. Com., indiferent dacă persoana care le
săvârseste are su nu calitatea de comerciant.
11 A se vedea si O. CăpăŃână, op. cit, în Dreptul, nr. 9-11/1990 p 23. „Asupra unor definiŃii din
doctrina perioadei interbelice. , St. D. Cărpenaru, op. cit, p 112.
12 În dreptul francez, elementele corporale privesc materialul, utilajul si mărfurile, a se vedea St.
D. Cărpenaru, op. cit, p 121
13 A se vedea St. D Cărpenaru, op. cit., Cap. 3 ComercianŃii, p. 58- 83 si Smaranda Angheni,
Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit, Cap. 3 Subiectele dreptului comercial p 35- 61. Ion
Turcu, Dreptul afacerilor, Ed. FundaŃiei Chemarea, Iasi, 1993, partea a II-a – Subiectele dreptului
afacerilor p 50-72.
- dacă săvârsirea faptelor de comerŃ are caracter profesional, persoana în cauză devine
comerciant (art. 7 C. Com- „Sunt comercianŃi aceia care fac fapte de comerŃ, având
comerŃul ca o profesiune obisnuită, si societăŃile comerciale.”, art. 8. C. Com - „Statul,
judeŃul si comuna nu pot avea calitatea de comercianŃi.”)
- dacă săvârsirea faptelor de comerŃ obiective de înspre o persoană are caracter accidental,
raportul juridic care se naste este supus reglementărilor comerciale, dar persoana care le-a
săvârsit păstrează calitatea de necomerciant. (art. 9 C.Com- „Orice persoană care într-un
chip accidental face o operaŃiune de comerŃ, nu poate fi considerată ca comerciant, ea este
însă supusă legilor si jurisdicŃiunii comerciale pentru toate contestaŃiunile ce se pot ridica
din aceasta operaŃiune.”)
- subiectele în relaŃiile de afaceri (comerciale) sunt participanŃii la raporturile de
afaceri/comerciale, comercianŃi persoane fizice si juridice, respectiv societăŃile
comerciale si grupurile de interes economic.
2. Sediul materiei:
1. CODUL COMERCIAL (10 mai 1887),
2. CODUL CIVIL (pus în aplicare la 1 decembrie 1865)- conform referirilor din Titlul I,
art. 1 C. Com (“În comerŃ se aplică legea de faŃă. Unde ea nu dispune, se aplică Codul
civil.”)
3. LEGI SPECIALE:
* Legea nr. 26/1990, privind registrul comerŃului, republicată, cu modificările si
completările ulterioare, M . Of. nr. 49 din 4 februarie 1998,
* Legea nr. 505/2003 privind aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr.129/2002
pentru modificarea Legii nr.26/1990 privind registrul comerŃului si a OrdonanŃei de
urgenŃă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităŃi administrative
pentru înregistrarea si autorizarea funcŃionării comercianŃilor, M. Of. nr. 857 din 3
decembrie 2003,
* Legea nr.509/2002 privind agenŃii comerciali permanenŃi, M. Of. nr. 581 din 6 august
2002,
* Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de stat ca regii autonome
si societăŃi comerciale, M. Of. nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările si completările
ulterioare,
* Legea nr.359/2004 privind simplificarea formalităŃilor la înregistrarea în registrul
comerŃului a oamenilor fizice, asociaŃiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea
fiscală a acestora, cum ar fi si la autorizarea funcŃionării persoanelor juridice, M. Of. nr.
839 din 13 septembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare,
* Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociaŃiilor familiale care
desfăsoară activităŃi economice în mod independent M. Of. 76 din 29 iunie 2004,
* Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, M. Of. nr. 907 din 11 octombrie
2005.
* Legea nr.31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată, cu modificările si
completările ulterioare, M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004.
3. Categorii de comercianŃi:
- comerciantul persoană fizică- persoana fizică autorizată, comerciantul agent
permanent, asociaŃia familială. Nu sunt comercianŃi auxiliarii de comerŃ (prepusul,
procuristul, vânzătorul, comis-voiajorul- deoarece actele de comerŃ încheiate de
acestia nu sunt încheiate în nume propriu, ci în numele si pe seama comerciantului
la care sunt angajaŃi sau la care lucrează)
- comerciantul persoană juridică- societăŃile comerciale, regiile autonome,
organizaŃiile cooperatiste, grupurile de interes economic,
4. Dobândirea calităŃii de comerciant abordată distinctiv în cursul scris:
4.1. Dobândirea calităŃii de comerciant de către persoana fizică
4.2. Dobândirea calităŃii de comerciant de către persoana juridică: SocietăŃile
comerciale cu formele reglementate de lege; regiile autonome, organizaŃiile
cooperatiste, grupurile de interes economic.
5. Dovada calităŃii de comerciant a persoanei fizice si juridice
6. Încetarea calităŃii de comerciant pentru persoana fizică si juridică (dizolvarea si
lichidarea).
7. Rolul Camerelor de ComerŃ si Industrie în desfăsurarea activităŃii comerciale si
de afaceri si DirecŃiile de perfecŃionare a mediului de afaceri în perioada 2005-2008
propuneri ale Camerei de ComerŃ si Industrie a României sunt secŃiuni detaliate în
cursul scris.
CURSUL 4 Grupuri de interes economic
Constituirea grupurilor de interes economic, FuncŃionarea grupurilor de
interes economic, Încetarea calităŃii de membru. Excluderea si retragerea
membrilor grupului de interes economic, Dizolvarea, fuziunea si lichidarea
grupurilor de interes economic, Lichidarea grupului de interes economic.
InsolvenŃa grupului de interes economic, Grupurile europene de interes
economic- reglementate de Legea nr. 161/2003, JurisdicŃiile offshore-
Paradisurile fiscale, Criminalitatea „gulerelor albe”
1. NoŃiune, sediul materiei
* Grupurile de interes economic (GIE) - noŃiune:
- creaŃie a dreptului francez, apărute din nevoia de a face faŃă concurenŃei internaŃionale14
- se constituie prin contract, încheiat în formă autentică, numit act constitutiv,
- dobândesc personalitate juridică odată cu înmatricularea în Registrul ComerŃului,
- dobândesc si calitatea de comerciant dacă obiectul de activitate are caracter comercial.
* Sediul materiei în dreptul intern: Lege nr.161/2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice si în
mediul de afaceri, prevenirea si sancŃionarea corupŃiei, M. Of. nr. 279 din 21 aprilie
2003- titlul V- Grupurile de interes economic, începând cu art. 118.
* Sediul materiei în dreptul francez: OrdonanŃa 67-821/23 septembrie 1967,
completată prin Decretul din 2 februarie 1968 privind măsurile de publicitate.
* DefiniŃie: „Grupul de interes economic - G.I.E. reprezintă o asociere între două sau mai
multe persoane fizice sau juridice, constituită pe o perioadă determinată, în scopul
înlesnirii sau dezvoltării activităŃii economice a membrilor săi, precum si al îmbunătăŃirii
rezultatelor activităŃii respective.
2. Constituirea grupurilor de interes economic- Caracteristici:
* Grupul de interes economic este persoană juridică cu scop patrimonial, care poate avea
calitatea de comerciant sau necomerciant.
14 A se vedea St. D. Cărpenaru, op. cit, capitolul V Grupurile de interes economic, p 359-366.
* Numărul membrilor unui grup de interes economic nu poate fi mai mare de 20.
* Grupul nu poate avea drept scop obŃinerea de profituri pentru sine.
* Activitatea grupului trebuie să se raporteze la activitatea economică a membrilor săi si
să aibă doar un caracter accesoriu faŃă de aceasta.
* Grupul de interes economic se poate constitui cu sau minus capital.
* Grupul de interes economic dobândeste personalitate juridică de la data înmatriculării
sale în registrul comerŃului.
* Înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la data pronunŃării încheierii
judecătorului-delegat prin care se autorizează înmatricularea grupului.
* Înmatricularea nu prezumă calitatea de comerciant a grupului.
* Grupul de interes economic, conținând calitatea de comerciant poate îndeplini, în nume
propriu, cu titlu principal si într-o manieră obisnuită, toate faptele de comerŃ necesare
realizării scopului său.
* În termen de 15 zile de la data autentificării acțiunii constitutiv, fondatorii sau
administratorii grupului ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea grupului în
registrul comerŃului în a cărui rază teritorială îsi va avea sediul grupul.
* Dreptul de a reprezenta grupul aparŃine fiecărui administrator, în afară de cazul în care
există stipulaŃie contrară în actul constitutiv.
* Grupului de interes economic îi sunt aplicabile, în mod corespunzător, prevederile Legii
contabilităŃii nr. 82/1991, republicată.
3. FuncŃionarea grupurilor de interes economic- reglementată de art.l48-173:
Drepturi si obligaŃii administratori, răspunderea administratorilor, situaŃia
financiară a grupurilor de interese economice,
4. Încetarea calităŃii de membru. Excluderea si retragerea membrilor grupului de
interes economic (art. 177 din legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice si în
mediul de afaceri, prevenirea si sancŃionarea corupŃiei,)
5. Dizolvarea, fuziunea si lichidarea grupurilor de interes economic- reglementată
începând cu art. 184- Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice si în mediul de
afaceri, prevenirea si sancŃionarea corupŃiei,
6. Grupurile europene de interes economic- reglementate de Legea nr. 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a
funcŃiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sancŃionarea corupŃiei, M. Of. nr.
279 din 21 aprilie 2003- titlul V- Grupurile de interes economic, începând cu art. 232-
237, cap. 2.
8. JurisdicŃiile offshore- Paradisurile fiscale
* În sens strict, fiecare Ńară poate fi considerată paradis fiscal, deoarece, într-o expresie sau
alta, companiilor sau indivizilor fizice si se furnizează stimulente pentru a încuraja investiŃiile
lor si ale promova cresterea economică. Inclusiv Statele Unite ale Americii poate fi
considerat paradis fiscal pentru ființele care investesc în economia americană.
* pot apărea confuzii în întrebuințarea termenului, prin asocierea secretului operaŃiunilor
financiar-bancare si comerciale, desfăsurate pe teritoriului statului, care poate fi astfel
asociat unui „paradis fiscal”, desi toate statele impun un anumit indice de protecŃie pentru
informaŃiile bancare si comerciale.
* paradisurile fiscale cunoscute: Antigua, Andora, Insulele Bahamas (The
Commonwealth of the Bahamas) , Bermude, Insulele Canalului (The Channel Islands)
Insula Omului ( The Isle of Man), Insulele Cayman (The Cayman Isle), Cipru,
Liechtenstein, Gibraltar,Monaco, Montserrat, Antilele Olandeze (The Netherlands
Antilles), Panama, Alte „nise europene”: ElveŃia, Londra- Marea Britanie, Marele Ducat
al Luxemburgului
* principalele caracteristici ale paradisului fiscal:
- impozite reduse,
- secretul operaŃiunilor desfăsurate pe teritoriul si sub jurisdicŃia statului respectiv,
- activitatea bancară cu regim juridic distinct între cetăŃenii naŃionali si cetăŃenii străini,
încurajează activităŃile bancare externe,
- sisteme excelente de comunicare- cablu telefonic, telex, internet, servicii aeriene cu linii
directe, non stop, între diverse state si unele din aceste paradise fiscale- ex: cursă directă
Miami- Insulele Cayman.
- publicitate promoŃională, printr-o publicitate agresivă, în care sunt prezentate avantajele
oferite de statul respectiv, considerat paradis fiscal,
- folosirea limbii engleze ca limbă principală în jurisdicŃiile caraibiene, apropierea
geografică de continentul american fac ca aceste paradise fiscale să fie foarte atractive
pentru locuitorii Statelor Unite ale Americii si Canada.
9. Criminalitatea „gulerelor albe” – detaliată în cursul scris de la pag 150- 153.
CURSUL 5 Societatea Comercială:
- Societatea comercială, noŃiuni generale, sediul materiei,
-Formele societăŃii comerciale
-Personalitatea juridică a societăŃilor comerciale
-FuncŃionarea societăŃii comerciale
-Dizolvarea si lichidarea societăŃilor comerciale
-Elemente de drept comparat privind falimentul (lichidarea judiciară)
-SocietăŃi transnaŃionale (multinaŃionale)
1. NoŃiuni generale:
* noŃiunea de societate provine din latină- “societas” care înseamnă întovărăsire,
asociaŃie, comunitate, tovărăsie, unire, a apărut ca instituŃie urmare unor cauze sociale si
economice, si implică asocierea a două sau mai multor persoane, cu punerea în comun a
unor resurse, în vederea desfăsurării unei activităŃi economice si împărŃirii beneficiilor
rezultate.
* fabricată ca organism autonom, căruia legea i-a conferit personalitate juridică, pentru
a împlini rolul său economic
2.Sediul materiei, definiŃie: Codul Comercial, Cartea 1, Titlul VIII, Despre SocietăŃi si
despre asociaŃiuni comerciale, capitolul 1, Despre societăŃi,
* ulterior, art. 77 – 220, din secŃiunea I-VI au fost abrogate prin Legea nr. 31/1990
privind societăŃile comerciale.
* definiŃia contractului de societate15:
“societatea este un contract în temeiul căruia două sau mai multe persoane (asociaŃinoŃiune
generică, utilizată alături de termenul de acŃionari la diversele modele de societăŃi
15 A se vedea Fr. Deak, Tratat de drept civil, Contracte speciale, ed. Actami, Bucuresti, 1999, p
453 si urm.
comerciale) se înŃeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru a desfăsura laolaltă o
anumită activitate, în vederea realizării si împărŃirii beneficiilor care rezultă”
* elementele esenŃiale ale contractului de societate, care deosebesc aceste contract
de alte contracte, caracterele juridice ale contractului de societate, formele si
caracterisiticile esenŃiale ale fiecărei înfățișări de societate comercială sunt detaliate în
cursul scris în capitolul consacrat “SocietăŃii comerciale”. În acelasi capitol sunt
prezentate si alte criterii de clasificare a societăŃilor comerciale în doctrină conform
unor autori consacraŃi.
3. Personalitatea juridică a societăŃilor comerciale
- societatea comercială se constituie din inŃiativa asociaŃilor, prin îndeplinirea condiŃiilor
prevăzute de lege si din timpul constituirii în condiŃiile prevăzute de lege, aceasta
dobândeste personalitate juridică,
- sediu materiei: art. 1 din Legea nr. 31/19901990 privind societăŃile comerciale
republicată, cu modificările si completările ulterioare:
“În vederea efectuării de acte de comerŃ, persoanele fizice si persoanele juridice se pot
asocia si pot constitui societăŃi comerciale, cu respectarea dispoziŃiilor prezentei legi.
SocietăŃile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române.”
- elementele constitutive ale societăŃii comerciale- persoană juridică- sunt
reglementate de DL nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, cu
modificările si completările ulteriorare, care la art 26 defineste aceste elemente
constitutive astfel:
*persoana juridică are: “o organizare de sine stătătoare si un patrimoniu propriu
afectat realizării unui anume scop în acord cu interesul obstesc.”
*alte elemente definitorii pentru societatea comercială ca persoană juridică sunt:
existenŃa unui statul care cuprinde anumite elemente de identificare a subiectului de
drept, respectiv firma, sediul si naŃionalitatea, voinŃă proprie care exprimă voinŃele
individuale ale asociaŃilor, capacitate juridică de folosinŃă (aptitudinea de a avea
drepturi si obligaŃii), de exerciŃiu (aptitudinea de a-si exercita drepturile si de a-si
asuma obligaŃiile, săvârsind acte juridice), patrimoniu autonom.
4. FuncŃionarea societăŃii comerciale
- sediul materiei: TITLUL III- FuncŃionarea societăŃilor comerciale, capitolul IDispoziŃii
generale din Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale republicată, cu
modificările si completările ulterioare, începând cu art. 65., si capitolele II-VI- DispoziŃii
specifice pentru formele de societate comercială reglementate.
5. Dizolvarea si lichidarea societăŃilor comerciale-
6. Elemente de drept comparat privind falimentul (lichidarea judiciară)
* reglementări diversificate în dreptul fancez, german, englez, italian, etc.
* distincŃii în privinŃa:
1. domeniului de aplicare a procedurilor colective
2. finalitatea procedurilor colective
3. organismul care se ocupă cu întreprinderea în dificultate ( organ al
administraŃiei sau tribunal) si momentul intervenŃiei acestui organism
4.importanŃa acordată privilegiilor si garanŃilor
* reglementări privind redresarea si lichidarea judiciară în dreptul francez- definiŃii si
aspecte terminologice.
7. SocietăŃi transnaŃionale (multinaŃionale)-
* nu există o definiŃie unanim acceptată a societăŃilor transnaŃionale (multinaŃionale),
datorită multitudinii de situaŃii practice, oferite de viaŃa concretă si relaŃiile de afaceri,
care de numeroase ori exced cadrului de reglementare stabilit de către legiuitor (naŃional sau
internaŃional) si chiar de către doctrinari.
* în doctrina română de specialitate: societăŃi care se fondează, chiar de la constituirea lor
pe elemente fără caracter naŃional (capital provenind de la asociaŃi din state diferite,
stabilirea de sedii principale pe teritoriul mai multor state), lipsite de o legătură juridică
cu un anumit stat, iar litigiile izvorâte din interpretarea si aplicare actelor lor constitutive
nu se află (total sau parŃial) sub competenŃa instanŃelor naŃionale, fiind date spre
soluŃionare unor instanŃe speciale.
* societăŃile transnaŃionale desfăsoară activităŃi multiple, diversificate, dispersate din
punct de vedere geografic, pot fi cu greutate localizate prin fuziunile si achiziŃiile
constante, prin schimbările repetate de denumire, etc.
* societăŃile transnaŃionale au o concretă si puternică influenŃă asupra vieŃii sociale,
economice, de afaceri si politice a statelor pe teritoriul cărora îsi desfăsoară activitatea.
* delegarea de competenŃe, delegarea activităŃii de producŃie efectivă către terŃi, knowhow-
ul, marca si metodele de marketing sunt frecvent utilizate în societăŃile
transnaŃionale,
* indiferent de forma de organizare, deciziile importante se iau centralizat în societăŃile
transnaŃionale pe baza unei strategii globale.
* terminologie16: “transnaŃional” si “multinaŃional” sunt sinonime, utilizate alternativ în
literatura de specialitate si documente internaŃionale (Rapoarte ONU privind starea
economiei mondiale)
* există si opinii care consideră că termenul de multinaŃional conŃine si conotaŃia
“supranaŃională”, în vreme ce termenul transnaŃional include doar faptul că sediile
societăŃilor se află în mai multe state, deci societăŃile desfăsoară o activitate în afara
sediului principal.
* pentru a fi în concordanŃă cu opiniile majoritare din doctrină este preferat termenul de
transnaŃional.
SocietăŃi transnaŃionale (multinaŃionale)- elemente definitorii sub aspect economic si
juridic sunt analizate detaliat în cursul scris.
JurisdicŃia aplicată societăŃilor transnaŃionale.
* în actele constitutive ale societăŃilor transnaŃionale se prevăd clauze de jurisdicŃie si
compromisorii în favoarea unor instanŃe arbitrale internaŃionale (instituŃionale, CIRDI,
ori constituite ad-hoc) sau a tribunalelor internaŃionale [Curtea InternaŃională de JustiŃie
de la Haga], mai ales în litigiile cu statele pe teritoriul cărora îsi desfăsoară activitatea.)
16 A se vedea D Mazilu, Dreptul comerŃului internaŃional, Partea generală, ELL, 1999 p. 210-214,
210-211, D. Mazilu, ComerŃul universal sub impactul competiŃiei globale. Eficacitatea corporativă a
transnaŃională. ConcurenŃa în ansamblul economic si ocuparea pieŃelor, în RDC, nr.7-8/2002, p
269-282, S Scurtu, Dreptul ComerŃului internaŃional, Ed. Universitaria, 2003, p. 64-66, Bernard
Audit, Droit international prive, Ed Economică, ed. a III-a, 2000, p . 904, nr. 1073, organizarea
societăŃilor transnaŃionale în B Oppetit, „Les societes mutinationales et les Etats nationaux” în
Melanges D Bastian, 1974, vol.1, p.161, DA Sitaru, Dreptul comerŃului InternaŃional tratat, Partea
generală, Lumina Lex, Bucuresti, 2004, p. 438- 445
CURSUL 6 Răspunderea penală a persoanei juridice
Calitatea de subiect activ al intracŃiunii
Felurile pedepselor aplicabile persoanei juridice
Răspunderea penală este definită ca fiind însusi raportul juridic penal de
constrăngere , născut ca urmare a săvîrsirii infractiunii între stat , pe de o parte , si
infractor, pe de altă parte , raport complex al cărui conŃinut îl formează dreptul statului ,
ca reprezentant al socetaŃii, de a trage la răspundere pe infractor , de a-i aplica sancŃiunea
prevăzută pentru infracŃiunea săvarsită si de a-l constrange să o execute , precum si
obligaŃia infractorului de a răspunde pentru fapta sa si de a se supune sancŃiunii aplicate ,
în vederea restabilirii ordinii de drept si restaurării autorităŃii legii17.
Prin introducerea răspunerii penale a persoanei juridice, persoana juridică a
încetat să fie numai titular al protecŃiei penale, ea devenind si destinatar al acesteia.
Răspunderea penală constituie alături de infracŃiune si pedeapsă, una din
instituŃiile fundamentale ale dreptului penal.
1. Calitatea de subiect activ al intracŃiunii
Persoanele juridice care pot fi subiecŃi activi ai infracŃiunii sunt socetăŃile
comerciale cu capital de stat , privat sau mixt, regiile autonome, asociaŃiile , fundaŃiile ,
sindicatele, partidele, patronatele si altele.
Pentru atragerea răspunderii penale, persoanele juridice trebuie să savărsească
infracŃiunii în numele sau în interesul persoanei juridice numai de către organele sau de
reprezentanŃii săi. Persoana juridică a cărei răspundere penală este instituită de art.19
C.P.ne apare în structura juridică a infracŃiunilor ca fiind mediat, mijlocit de persoana
fizică , organ sau reprezentant al acesteia care savarseste în numele sau în interesul ei
infracŃiunii.
Atunci cand persoana juridică comite o infracŃiune, răspunderea acesteia nu
exclude răspunderea persoanei fizice care ajută , în indiferent ce mod, la savarsirea aceleiasi
infracŃiuni. Nu pot fi trase la răspundere penală următoarele persoane juridice statul,
Senatul, Camera DeputaŃilor,PresedenŃia, cu excepŃia cazului cand aceasta din urmă este
pus sub acuzare de catre Parlament pentru înaltă trădare, autorităŃile administrative
automone ca S.R.I., B.N.R.,C.N.A.
Pedeapsa si scopul ei: Pedeapsa este o mărime de constrangere si un mijloc de
reeducare a condamnatului.Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infracŃiuni.
Felurile pedepselor aplicabile persoanei juridice: Potrivit art.53 Codul Penal
pedepsele sunt principale si complementare.
Pedeapsa principală este amenda de la 2.500 lei la 2.000.000 lei.
Pedepsele complementare sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice
b) suspendarea activităŃii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 1 an sau
suspendarea uneia dintre activitaŃile persoanei juridice în legătură cu care s-a
săvârsit infracŃiunea pe o durată de la 3luni la 3 ani.
c) Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3
ani.
d) Interzicerea de a participa la procedurile de achiziŃii publice pe o durată de la 1 an
la 3 ani.
17 Costică Bulai – Manual de drept penal op. Cit. Pg.311
e) Afisarea sau difuzarea hotărârii de condamnare
si sunt analizate în cursul scris în secŃiunea consacrată răspunderii penale a persoanei
juridice.
Pedeapsa principală este sancŃiunea pecuniară care prezintă marele avantaj de a atinge
în mod direct persoana juridică, dat fiind că absolut orice persoana are propriul său patrimoniu.
Potrivit art. 71 pedeapsa amenzii constă în suma de bani pe care persoana juridică
este condamnată să o plătească. Cănd legea prevede pentru infracŃiunea savarsită de
persoana fizică pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda , minimul excepțional al
amenzii pentru persoana juridică este de 5.000lei, iar maximul deosebit al amenzii este de
600.000 lei.
Când legea prevede pentru infracŃiunea săvârsită de persoana fizică pedeapsa
detenŃiunii pe viaŃă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, minimul singular al
amenzii pentru persoana juridică este de 10.000lei, maximul rarisim al amenzii este de
900.000 lei.
InstanŃa face individualizarea pedepsei tinand cont de dispoziŃiile părŃii generale , de
limitele de pedeapsă fixate în partea deosebită pentru persoana fizică, de gravitatea faptei
savarsite si de imprejurarile care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prin concurs de infracŃiuni în doctrină si în legislaŃie penală este desemnată forma
pluralitaŃii de infracŃiuni ce constă din săvârsirea a două sau mai multe infracŃiuni de
către aceeasi persoană mai cândva de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
Concursul de infracŃiuni este reglementat de art.40 Cp. care precizează că în cazul
concursul de infracŃiuni , se stabileste pedeapsa amenzii pentru fiecare infracŃiune în
parte si se aplică amenda cea mai mare , care poate fi sporită pana la maximul special
prevazut în art. 71 alin 2 sau 3 , iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate
adăuga un spor de pană la o treime din acest maxim.
Există recidivă postcondamnatorie a persoanei juridice cand pe urmă ramînerea definitivă
a unei hotarari de condamnare, persoana juridică savarseste din nou o infracŃiune cu
intenŃie, iar amenda pentru infracŃiunea anterioară nu a fost executată.
Există recidivă postexecutorie cand după rămanerea definitivă a unei hotarari de
condamnare , persoana juridică savarseste din nou o infracŃiune cu intenŃie, iar amenda
pentru infracŃiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executată.
Primul termen al recidivei îl constituie o condamnare definitivă la pedeapsa
amenzii, infracŃiunea sa fi fost savarsită cu intenŃie si sa nu fie dintre acelea de care nu se
Ńine seama la stabilirea stării de recidivă adecvat art. 38 C.p.
Cel de al doilea termen al recidivei constă în savarsirea unei infracŃiuni cu intenŃie
după executarea pedepsei, mai târziu graŃierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după
prescrierea executarii pedepsei ce constituie debutantul termen al recidivei postexecutorii.
In definirea conceptului de vinovăŃie a persoanei juridice trebuie explicat
conceptul de personalitate a persoanei juridice sau, asa cum a fost adoptat in doctrina
occidentală, de cultura corporativa.
Personalitatea persoanei juridice se referă la structurarea modului de luare a deciziilor si
la climatul general de respectare a legislaŃiei in vigoare. Conturarea vinovatiei persoanei
juridice trebuie sa aiba ca punct de plecare personalitatea aparte a acesteia.
CURSUL 7 CONTRACTE COMERCIALE UTILIZATE ÎN RELAłIILE DE
AFACERI
Principalele elemente abordate:
- Contractul comercial de vânzare-cumpărare
-Contractul de comision
-Contractul de leasing
-Contractul de cont curent
-Contractul de transfer de tehnologie- contractul de franciză,
- contracte de licenŃă
- contractul de know-how
- contractul de engineering
-Aplicarea prevederilor din Legea ConcurenŃei nr. 21/1996 acordurilor de transfer
de tehnologie
-Oficiul Român pentru stiinŃă si tehnologie pe lângă Uniunea Europeană
Fiecare tip de contract este analizat în secŃiuni distincte în cursul scris, analizând
la fiecare sediul materiei, definiŃia, caracterele juridice. De exemplu, în categoria
contractelor de transfer de tehnologie sunt analizate contractul de franciză, contractul de
licenŃă, contractul de know-how, contractul de engineering după cum urmează:
Contractul de transfer de tehnologie- 1. Contractul de franciză- reglementare,
noŃiune si caractere juridice
*Sediul materiei în dreptul intern: O.G.nr.52/1997 privind regimul juridic al francizei,
aprobată prin Legea nr. 79/ din 9 aprilie 1998, pentru aprobarea OrdonanŃei Guvernului
nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, M. Of. nr. 147 din 13 aprilie 1998.
* sediul materiei în dreptul comunitar: Regulamentul nr. 4087/88, care fără să
stabilească un cadru juridic perfect face referire la deosebite forme ale francizei.
* definiŃie: franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între
persoane' fizice sau juridice, independente din punct de vedre financiar, prin care o
persoană denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a
exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o telmologie sau un serviciu.
*caracterele juridice ale contractului de franciză sunt următoarele: consensual,
sinalagmatic, cu executare succesivă, „intuitu personae” si de adeziune.
* categorii de franciză: cele mai cunoscute forme de franciză sunt detaliate în cursul
scris cu o succintă caracterizare a fiecărei forme în parte: franciza de producŃie sau
industrială; franciza de distribuŃie, franciza de servicii si master franchise sau franciza
principală
*efectele contractului de franciză : contractul de franciză generează drepturi si
obligaŃii în sarcina ambelor părŃi contractante.
2. Contracte de licenŃă- definiŃie: În accepŃiunea largă a cuvântului, contractul de
licenŃă este o înŃelegere scrisă între două părŃi, prin care una, numită titular, se angajează
să-i cedeze celeilalte, numită beneficiar, dreptul de a folosi brevete de invenŃie, procedee
tehnice, documentaŃii tehnice, scheme operatorii de producŃie, metode de exploatare a
masinilor, metode de tratare a produselor, mărci de fabrică, mărci de comerŃ si mărci de
serviciu, contra unui preŃ, în condiŃii si pe perioade determinate.
În concluzie, prin contractul de licenŃă se înŃelege transmiterea de către titularul
unui brevet, numit licenŃiator, a dreptului de folosinŃă al unei invenŃii sau inovaŃii unui
beneficiar, numit licenŃiat.
*caractere juridice ale contractului de licenŃă, formele contractului si efectele
contractului, respectiv obligaŃiile pentru licenŃiator si pentru licenŃiat sunt analizate
în secŃiunea consacrată acestui tip de contract în cursul scris.
* Încetarea contractului de licenŃă: - prin expirarea duratei pentru care licenŃa a fost
acordată; - prin intrarea investiŃiei în domeniul liberei concurente, după perioada stabilită
de lege.
3. Contractul de know-how
*definiŃie: „Contractul de know-how este contractul prin care una dintre părŃi, numită
furnizor, transmite celeilalte părŃi, numită beneficiar, contra unei redevenŃte, cunostinŃe
tehnice nebrevetabile sau brevetabile, dar nebrevetate, necesare pentru fabricarea,
funcŃionarea, întreŃinerea sau comercializarea unor mărfuri ori pentru elaborarea si
punerea în lucrare a unor tehnici sau procedee.”
* natura juridica a contractului de know-how este detaqliată în cursul scris, cu
distincŃiile necesare îentru a nu fi confundat cu alte forme juridice asemănătoare.
* caracterizare: elementele care determină conŃinutul contractului de kow how sunt:
1. Abilitatea tehnică
2. ExperienŃa tehnică
3. CunostinŃele tehnice
4. Procedee si mijloace tehnice de aplicare
5. Ansamblul de cunostinŃe know-how
1. Abilitatea tehnică – abilitatea include atât “mechanical skill” (abilitatea naturală a
specialistului), cât si “additional skill” sau “superior skill” (dexteritatea sau abilitatea pe
care specialistul a dobândit-o în procesele tehnice).
2. ExperienŃa tehnică – experienŃa dobândită de specialist – rezultat al unei practici
îndelungate în domeniul tehnic respectiv.
3. Cunostintele tehnice – se referăa la cunostintele dobândite în tehnica curentă,
cunostinte rezultate din asimilarea progresului tehnic, cunostinte privind administrarea
întreprinderii etc..
4. Procedee si mijloace tehnice de aplicare – se referă la o grupare de operaŃii tehnice
dispuse într-o ordine anumită vizând finalizarea operaŃiunii principale.
5. Ansamblul de cunostinte know-how, determinate prin cele patru elemente, nu sunt
brevetate fie datorită faptului că nu au atins un grad suficient de noutate, fie datorită lipsei
de interes.
* clasificarea contractelor de know-how: în funcŃie de complexitatea acŃiunii si de
interferarea cu alte operaŃiuni este prezentată sistematic în curs.
* încetarea contractului de kow how se realizează prin expirarea termenului stipulat;
denunŃarea, respectiv rezilierea contractului.
4. Contractul de engineering
* definiŃia activităŃii de engineering: Prin engineering se înŃelege o activitate complexă
cuprinzând operaŃiile cele mai diverse, de la prestaŃiile de servicii de ordin intelectual –
transmiterea de idei, concepŃii, planuri, schiŃe etc., executări de lucrări, cuprinzând
realizări de instalaŃii si punerea lor în funcŃiune – până la furnizări de materiale necesare
executării acestor lucrări de construcŃii, montaje etc.
* etimologia cuvântului: - termen american: engineering în traducere = inginerie,
- conform doctrinei franceze originea cuvântului si definiŃia
ingineriei (engineering), ingineria ca atare, este neologismul oficial pentru care s-a optat
în 1973, derivat din inginer, pentru a traduce cuvântul american engineering.
6. Aplicarea prevederilor din Legea ConcurenŃei nr. 21/1996 acordurilor de transfer
de tehnologie
* sediul materiei: 1.Regulament din 4 mai 2005, privind exceptarea acordurilor de
transfer de tehnologie de la aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenŃei
nr. 21/1996, emis de Consiliul ConcurenŃei, M. Of. nr. 429 din 20 mai 2005,
2. InstrucŃiuni din 23 iunie 2005, privind infuzarea art. 5 din Legea concurenŃei nr.
21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie, emis de Consiliul ConcurenŃei, M. Of. nr.
659 din 25 iulie 2005.
3. Ordin nr. 82 din 4 mai 2005, pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind
exceptarea acordurilor de transfer de digitalizare de la adăugarea prevederilor art. 5 alin.
(1) din Legea concurenŃei nr. 21/1996, emis de Consiliul ConcurenŃei, M. Of. nr. 429 din
20 mai 2005,
4. Ordin nr.148 din 23 iunie 2005, pentru punerea în aplicare a InstrucŃiunilor privind
aplicarea art. 5 din Legea concurenŃei nr. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie,
emis de Consiliul ConcurenŃei, M. Of. nr. 659 din 25 iulie 2005.
7. Oficiul Român pentru stiinŃă si automatizare pe lângă Uniunea Europeană
* sediul materiei: HG nr. 787/2005 privind aprobarea înfiinŃării Oficiului Român pentru
StiinŃă si Inovație pe lângă Uniunea Europeană, M. Of. nr. 696 din 2 august 2005
CURSUL 8 BURSELE DE MĂRFURI, BURSELE DE VALORI, PIAłA DE
CAPITAL- NOłIUNI GENERALE
Bursele de mărfuri
Bursele de valori
PiaŃa de capital
1. Bursele de mărfuri:
*sediul materiei: Legea nr. 357/2005 privind bursele de mărfuri, M. Of. nr. 1115 din 9
decembrie 2005, Decizia din 7 iulie 2006 a Camerei de ComerŃ si industrie a României,
de aprobare a Regulamentului privind avizarea, supravegherea, controlul si sancŃionarea
activităŃii burselor de mărfuri, M. Of. nr.753 din 5 septembrie 2006,
* Regulamentul stabileste în cap 10 situaŃiile de retragere a avizului prealabil si de
oportunitate. Art. 31: “Comisia va putea retrage avizul prealabil si de oportunitate acordat
unei burse de mărfuri în următoarele situaŃii:
a) nu mai este îndeplinită una dintre condiŃiile care au stat la baza avizării;
b) societatea se află în curs de reorganizare judiciară sau în faliment;
c) în orice altă situaŃie, la cererea societăŃii.”
* Legea 357/2005 privind bursele de mărfuri stabileste modul de înfiinŃare, organizare si
funcŃionare a burselor de mărfuri, care, la înfiinŃare, solicită avizul prealabil si de
oportunitate al Colegiului de conducere al Camerei de ComerŃ si Industrie a României,
* Colegiul de conducere al C.C.I.R. este definit în lege ca fiind autoritatea abilitată să
avizeze, să supravegheze, să controleze si să sancŃioneze bursele de mărfuri.
*caracteristici ale bursei de mărfuri: definite în art. 2 din lege, astfel:
1. bursele de mărfuri se înfiinŃează ca societăŃi pe acŃiuni;
2. bursele de mărfuri sunt organisme cu drept de autoreglementare.
3. bursa de mărfuri, ca organism cu tărie de autoreglementare, are dreptul să
reglementeze, cu respectarea prevederilor prezentei legi, propriile activităŃi în legătură cu
pieŃele pe care le administrează, activităŃile desfăsurate de membri si clienŃi pe pieŃele
administrate de bursa de mărfuri si să asigure respectarea propriilor reglementări.
* definiŃie: « Bursa de mărfuri este societatea comercială pe acŃiuni deținând ca obiect
principal de activitate administrarea pieŃelor organizate, potrivit prezentei legi. »
2. Bursele de valori
*sediul materiei: Legea nr. 297/2004 privind piaŃa de capital, M. Of. nr. 571 din 29 iunie
2004, HG nr. 65/1991 privind împuternicirea Băncii NaŃionale a României de a organiza
Bursa de valori, M. Of. nr. 20 din 28 ianuarie 1991,
* conform prevederilor HG 65/1991, Banca NaŃională a României este împuternicită să
organizeze Bursa de valori ca societate pe acŃiuni, în condiŃiile Legii nr. 31/1990 privind
societăŃile comerciale. ÎnfiinŃarea Bursei pe valori din Bucuresti se va face astfel încât
aceasta să poată desfăsura operaŃiunile specifice neîntârziat ce vor fi îndeplinite condiŃiile
tehnice si formele de funcŃionare.
*Obiectul de activitate al Bursei de valori din Bucuresti va fi crearea condiŃiilor de
funcŃionare si implementare a pieŃei secundare de capital, în cadrul mai larg al pieŃei de
capital din România.
* În acest scop, Bursa de valori va acŃiona pentru crearea cadrului legislativ, instituŃional
si organizatoric privind operaŃiunile de pe piaŃa de capital din România si va asigura, întro
perioada viitoare, vânzarea acŃiunilor societăŃii în vederea trecerii Bursei de valori în
proprietate privată.
* Regulamentul Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare, nr. 2 din 26 august 2002,
privind transparenŃa si integritatea pieŃei RASDAQ, M. Of. nr. 712 din 1 octombrie
2002, cu modificările si completările ulterioare, stabileste în cap. 1 art. 3 - categoriile de
listare astfel: “Pe piaŃa RASDAQ se tranzacŃionează acŃiuni care îndeplinesc cumulativ
următoarele condiŃii:
a) sunt emise de societăŃi deŃinute public si sunt sub variantă dematerializată;
b) sunt înregistrate la Oficiul de EvidenŃă a Valorilor Mobiliare;
c) emitentul acŃiunilor are contract de furnizare de servicii cu o societate de registru
independent autorizată de C.N.V.M.
* ulterior, prin Regulamentul nr.2 /2004 de modificare si completare a Regulamentului
Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare nr. 2/2002 privind transparenŃa si integritatea
pieŃei RASDAQ, sintagma "piaŃa RASDAQ" se înlocuieste cu sintagma "bursa
electronică RASDAQ", denumită prescurtat BER.
3. PiaŃa de capital- sediul materiei: Legea nr. 297/2004 privind piaŃa de capital, M. Of.
nr. 571 din 29 iunie 2004, cu modificările si completările uterioare, care se aplică
activităŃilor si operaŃiunilor desfăsurate pe teritoriul României si care reglementează:
1.înfiinŃarea si funcŃionarea pieŃelor de instrumente financiare, cu instituŃiile si
operaŃiunile specifice acestora,
2. înfiinŃarea si funcŃionarea organismelor de plasament colectiv,
în scopul mobilizării disponibilităŃilor financiare prin intermediul investiŃiilor în
instrumente financiare.
*autoritatea competentă care aplică prevederile legii: Comisia NaŃională a Valorilor
Mobiliare, denumită în continuare C.N.V.M., prin exercitarea prerogativelor stabilite în
statutul său.
* Prevederile legii nu se aplică instrumentelor pieŃei monetare, care sunt reglementate
de Banca NaŃională a României, si titlurilor de stat care sunt emise de Ministerul
FinanŃelor Publice, dacă emitentul alege pentru tranzacŃionarea acestora o altă piaŃă decât
cea reglementată, definită conform art. 125. (O piaŃă reglementată este un sistem pentru
tranzacŃionarea instrumentelor financiare, si care:
a) funcŃionează regulat;
b) este caracterizată de faptul că reglementările emise si supuse aprobării C.N.V.M.
definesc condiŃiile de funcŃionare, de acces pe piaŃă, condiŃiile de admitere la
tranzacŃionare a unui dispozitiv financiar;
c) respectă cerinŃele de raportare si transparenŃă în vederea asigurării protecŃiei
investitorilor stabilite de prezenta lege, precum si reglementările emise de C.N.V.M., în
conformitate cu legislaŃia comunitară.)
* Prevederile prezentei legi nu se aplică în cazul administrării datoriei publice în care
sunt implicate Banca NaŃională a României, băncile centrale ale statelor membre si alte
entităŃi naŃionale din statele membre cu funcŃii similare acestora, Ministerul FinanŃelor
Publice, precum si alte entităŃi publice.
CURSUL 9 CONCURENłA ÎN AFACERI SI PROTECłIA
CONSUMATORULUI DIN PERSPECTIVA RELAłIILOR DE AFACERI
CONCURENłA ÎN AFACERI
PROTECłIA CONSUMATORULUI DIN PERSPECTIVA RELAłIILOR DE
AFACERI
1. CONCURENłA ÎN AFACERI
* definiŃie- 18 ”un complex de reglementări specifice destinate să asigure, în raporturile
de piaŃă interne si internaŃionale, existenŃa si exerciŃiul normal al competiŃiei dintre
agenŃii economici, în lupta pentru câstigarea , extinderea, păstrarea clientelei”.
* definiŃia conține toate categoriile de preocupări ale dreptului concurenŃei comerciale,
ca disciplină distinctă, pluridisciplinară- care vizează elemente de drept substanŃial (fond)
si elemente de procedură (drept procesual), si anume: libera concurenŃă, economia de
piaŃă, modalităŃi de realizare a concurenŃei.
* sediul materiei si acquis-ul comunitar în domeniul concurenŃei în afaceri este
detaliat în cursul scris.
* concurenŃă licită (leală19- neloială20)- legea încurajează si ocroteste competiŃia licită:
economia de piaŃă presupune competiŃie corectă, onestă între producătorii de mărfuri,
prestatorii de servicii, executanŃii de lucrări, între cei care asigură circulaŃia bunurilor si
distribuirea lor consumatorilor.21
* sediul materiei: Legea nr. 21/1996- legea concurenŃei, republicată, M. Of. nr. 742 din
16 august 2005, care „are drept scop protecŃia, menŃinerea si surescitarea concurenŃei si a
18 O CăpăŃână, „Dreptul concurenŃei comerciale; ConcurenŃe onestă, ed. Lumina Lex, Bucuresti,
1992, p16.
19 Termen uzitată de Yolanda Eminescu în „Tratat de proprietate industrială”, vol 3 Bucuresti,
1984, p 19.
20 Termen uzitat de legiutorul român în reglementările speciale- Legea nr. 11/1991 privind
combaterea concurenŃei neloiale.
21 O CăpăŃână „Caracteristici ale libertăŃii de a exercita concurenŃa comercială”, în revista
„Dreptul” nr. 5, 1998, p 105-111
unui mediu concurenŃial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor”,
conform art. 1.
* nu presupune însă utilizarea concurenŃei în mod discreŃionar si arbitrar. Abuzul este
intolerabil si sancŃionat de lege, fie că se manifestă sub forma practicilor monopoliste, fie
că se manifestă în acte de concurenŃa neloială, ilicită.
* practicile monopoliste urmăresc acapararea pieŃei sau unui segment determinat al
pieŃei de către agenŃii economici cei mai puternici într-un anumit domeniu al producŃiei
de mărfuri, sau prestaŃiilor de servicii. Mecanismele pieŃii libere sunt astfel grav
perturbate, relaŃiile oligopolitice tinzând să devină monopoliste.22 În acest context, este
interzis abuzul de poziŃie dominantă apreciată după următoarele criterii:
1. independenŃa globală de comportament pe piaŃă sau pe un sector de piaŃă a agentului
economic în cauză;
2. puterea economică de a acŃiona pe piaŃă scutit de a Ńine seama de iniŃiativele si măsurile
adoptate de concurenŃi referitor la preŃuri, producŃie si distribuŃie.
* sediul materiei în legislaŃia naŃională pentru abuzul de poziŃie dominantă: art. 6,
Legea nr. 21/1996- legea concurenŃei, republicată, M. Of. nr. 742 din 16 august 2005,
care enumeră si faptele anticoncurenŃiale, situaŃiile considerate practici abuzive si definite
de legiuitor ca fiind abuz de poziŃie dominantă:
* concurenŃă neleală (neloială)- definiŃie si sediul materiei: Legea nr. 11/1991 privind
combaterea concurenŃei neloiale, cu modificările si completările ulterioare, M. Of. nr. 24
din 30 ianuarie 1991,
* concurenŃa neleală în relaŃiile de afaceri cu elemente de extraneitate (relaŃiile de
comerŃ exterior)- definiŃie si sediul materiei: HG nr.228/1992 privind protejarea
producătorilor naŃionali si a pieŃei interne de competiŃia neloială rezultată din importul
unor articole la preŃ de dumping sau subvenŃionat, precum si de exportul la preŃuri sub
nivelul celor practicate pe piaŃa internă, M. Of. nr.133 din 17 iunie 1992.
* structuri instituŃionale: Consiliul ConcurenŃei- reglementat în cap.4 din Legea
21/1996 legea concurenŃei, republicată, M. Of. nr. 742 din 16 august 2005, Oficiul
ConcurenŃei, reglementat de HG nr.767/2003 privind organizarea si funcŃionarea
Oficiului ConcurenŃei în subordinea Ministerului FinanŃelor Publice, M. Of. nr. 481 din
4 iulie 2003, OUG nr.36/2001 privind regimul preŃurilor si tarifelor reglementate, care se
stabilesc cu avizul Oficiului ConcurenŃei, M. Of. nr. 115 din 7 martie 2001, aprobată prin
Legea nr. 205/2002,
* practici anticoncurenŃiale- * sediul materiei si definiŃie: reglementate în cap.2, art. 5
din legea 21/1996 legea concurenŃei, republicată.
* concentrarea economică- sediul materiei si definiŃie: art. 10 din legea 21/1996 legea
concurenŃei,
*legislaŃia privind susținerea de stat (lg 143/1999)
*sediul materiei: Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată, M. Of. nr.
744 din 16 august 2005
* definiŃie, conform art. 1 din legea 143/1999: „ajutorul de stat este orice măsură de
sprijin acordată de către stat sau de către unităŃile administrativ-teritoriale, din resurse de
stat sau resurse ale unităŃilor administrativ-teritoriale, ori de alte organisme care
administrează surse ale statului sau ale colectivităŃilor locale, indiferent de formă, care
22 O CăpăŃână, Dreptul concurenŃei comerciale, porțiunea generală, ed. a II-a, Ed. Lumina Lex,
Bucuresti, 1998, anexa 1, NoŃiuni introductive privind practicile monopoliste, p. 438- 440.
distorsionează sau ameninŃă să distorsioneze concurenŃa prin favorizarea anumitor
întreprinderi, a producŃiei anumitor bunuri, a prestării anumitor servicii sau care afectează
comerŃul dintre România si statele membre ale Uniunii Europene, fiind considerat
incompatibil cu un mediu concurenŃial normal.”
2. PROTECłIA CONSUMATORULUI DIN PERSPECTIVA RELAłIILOR DE
AFACERI
* noŃiunea de protecŃie a consumatorilor:
*sediul materiei si definiŃie: OG nr. 21/1992, privind protecŃia consumatorilor,
republicată, M. Of. nr. 75 din 23 martie 1994, defineste protecŃia consumatorilor, în art.
1, astfel: „Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăŃenii în calitatea lor de
consumatori, garantând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse si servicii,
informării lor complete despre caracteristicile esenŃiale ale acestora, apărării si asigurării
drepturilor si intereselor legitime ale tipilor fizice împotriva unor practici abuzive,
participării acestora la fundamentarea si luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de
consumatori.”
* în noŃiunea de protecŃie a consumatorului intră: protecŃia vieŃii, a sănătăŃii si a
securităŃii consumatorilor; protecŃia intereselor economice ale consumatorilor si protecŃia
juridică,
*mai mult, legea interzice expres producerea, importul si comercializarea produselor
f