ushgrile.MyForum.ro

valsulnorilor · Administrator Data inscrierii: 06/Feb/2010 Mesaje: 133

1
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Facultatea de Drept si AdministraŃie Publică
2007/2008 Anul II - Semestrul I
DREPTUL BUNURILOR (DREPTURILE REALE)
CUPRINSUL CURSULUI
CAPITOLUL 1 – BUNURILE
1.1. DefiniŃia bunului în dreptul civil
1.2. Clasificarea bunurilor
1.2.1. După natura bunurilor si calificarea dată de lege
1.2.2. După regimul circulaŃiei juridice
1.2.3. După cum sunt determinate
1.2.4. După cum pot fi înlocuite sau nu, unele cu altele, în executarea unei obligaŃii
civile
1.2.5. După cum folosirea bunului implică sau nu consumarea substanŃei ori
înstrăinarea
1.2.6. După cum sunt sau nu producătoare de fructe
1.2.7. După modul de percepere
1.2.8. După cum pot fi sau nu împărŃite lipsit de să-si schimbe destinaŃia
CAPITOLUL 2 – PATRIMONIUL SI DREPTURILE PATRIMONIALE
2.1. ConsideraŃii introductive privind patrimoniul
2
2.2. NoŃiunea de patrimoniu
2.3. Caracterele juridice ale patrimoniului
2.3.1. Patrimoniul este o universalitate juridică
2.3.2. orice persoană are un patrimoniu
2.3.3. Patrimoniul este unic
2.3.4. Patrimoniul este divizibil
2.3.5. Patrimoniul este inalienabil
2.4. FuncŃiile patrimoniului
2.4.1. Patrimoniul si gajul general al creditorilor chirografari
2.4.2. Patrimoniul si subrogaŃia veritabilă cu titlu particular
2.4.3. Patrimoniul si transmisiunea universală si cu titlu
universal
2.5. Drepturile patrimoniale
2.5.1. Drepturile reale
2.5.1.1. DefiniŃia drepturilor reale
2.5.1.2. Caracterele juridice ale drepturilor reale
2.5.1.2.1. Drepturile reale sunt drepturi absolute
2.5.1.2.2. Drepturile reale au un caracter perpetuu sau limitat
2.5.1.2.3. Drepturile reale sunt limitate ca număr
2.5.1.2.4. Dreptul de urmărire si dreptul de preferinŃă
2.5.1.3. Apărarea drepturilor reale
2.5.2. Drepturile de creanŃă
2.5.2.1. DefiniŃia drepturilor de creanŃă
2.5.2.2. Caracterele juridice ale drepturilor de creanŃă
2.5.2.2.1. Dreptul de creanŃă este un drept relativ
2.5.2.2.2. Drepturile de creanŃă sunt nelimitate ca
număr
2.5.2.2.3. Dreptul de creanŃă nu dă nastere dreptului de
urmărire si dreptului de preferinŃă
2.5.2.3. Apărarea drepturilor de creanŃă
2.6. ComparaŃie între drepturile reale si drepturile de creanŃă
2.6.1. Asemănări
2.6.2. Deosebiri
2.7. ObligaŃiile reale
2.7.1. NoŃiunea si clasificarea
2.7.2. ObligaŃiile propter rem
2.7.3. ObligaŃiile scriptae in rem
2.8. Clasificarea drepturilor reale
2.8.1. Drepturile reale principale
2.8.2. Drepturile reale accesorii
CAPITOLUL 3 – POSESIA
3.1. NoŃiunea
3.2. Natura juridică a posesiei
3.3. Domeniul de aplicare
3.3.1. Drepturile care pot fi posedate
3.3.2. Bunurile care pot forma obiectul posesiei
3.3.3. Persoanele care au tăria de a exercita posesia
3.4. Elementele constitutive ale posesiei
3.4.1. Elementul material – corpus –
3
3.4.2. elementul psihologic – animus –
3.5. Posesia si detenŃia precară
3.6. Dobândirea si pierderea posesiei
3.6.1. Dobândirea posesiei
3.6.2. Pierderea posesiei
3.7.Dovada posesiei
3.8. Intervertirea precarităŃii în posesie utilă
3.9. CalităŃile si viciile posesiei
3.9.1. CalităŃile posesiei
3.9.2. Viciile posesiei
3.9.2.1. Discontinuitatea
3.9.2.2. ViolenŃa
3.9.2.3. Clandestinitatea
3.9.2.4. Echivocul
3.10. Efectele posesiei
3.10.1.Posesia compune o prezumŃie de proprietate
3.10.2. Posesorul de bună – credinŃă dobândeste fructele
lucrului posedat
3.10.3. Protejarea posesiei prin acŃiunile posesorii
3.10.3.1. DefiniŃie si reglementare
3.10.3.2. Caracterele juridice ale acŃiunilor posesorii
3.10.3.3. Felurile acŃiunilor posesorii
CAPITOLUL 4 – DREPTURILE ASUPRA BUNURILOR – DREPTUL DE
PROPRIETATE
4.1. DefiniŃia dreptului de proprietate
4.2. ConŃinutul juridic al dreptului de proprietate
4.2.1. Posesia
4.2.2. FolosinŃa
4.2.3. DispoziŃia
4.3. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate
4.3.1. Drept absolut
4.3.2. Drept exclusiv
4.3.3. Drept perpetuu
4.3.4. Drept al cărui conŃinut si limite sunt stabilite de lege
4.4. Felurile proprietăŃii în raport de titular
4.5. Dreptul de proprietate privată
4.5.1. NoŃiunea si reglementarea legală
4.5.2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate privată
4.5.3. Subiectele dreptului de proprietate privată
4.5.4. Obiectul dreptului de proprietate privată
4.6. Dreptul de proprietate publică
4.6.1. NoŃiunea si reglementarea legală
4.6.2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică
4.6.3. Subiectele dreptului de proprietate publică
4.6.4. Obiectul dreptului de proprietate publică
4.6.5. Modurile de dobândire a dreptului de proprietate
publică
4.6.6. Regimul juridic al dreptului de proprietate publică
4.6.7. Exercitarea dreptului de proprietate publică
4
4.6.7.1. Dreptul de administrare
4.6.7.2. Dreptul de concesiune
4.6.7.3. Închirierea bunurilor proprietate publică
4.6.7.4. Darea în folosinŃă gratuită
4.7. Îngrădirile dreptului de proprietate
4.7.1. Îngrădirile legale
4.7.2. Îngrădirile convenŃionale
4.7.3. Îngrădirile judecătoresti
CAPITOLUL 5 – MODALITĂłILE DREPTULUI DE PROPRIETATE
5.1. Proprietatea rezolubilă
5.2. Proprietatea anulabilă
5.3. Proprietatea comună pe cote – părŃi
5.3.1. NoŃiunea si clasificarea
5.3.2. Caracterele juridice
5.3.3. Proprietatea comună pe cote – părŃi obisnuită sau
temporară
5.3.3.1. Drepturile copărtasilor cu privire la întregul bun
5.3.3.2. Drepturile copărtasilor cu privire la cota – parte
ideală din bun
5.3.3.3. ObligaŃiile copărtasilor
5.3.3.4. Modurile de încetare a coproprietăŃii obisnuite sau
temporare
5.3.4. Proprietatea comună pe cote – părŃi forŃată si perpetuă
5.4. proprietatea comună în devălmăsie
5.5. Proprietatea periodică
CAPITOLUL 6 – EXPROPRIEREA
6.1. NoŃiunea si reglementarea
6.2. Principiile exproprierii
6.3. Obiectul exproprierii
6.4. Procedura exproprierii
6.5. Efectele exproprierii
CAPITOLUL 7 – DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE
7.1. NoŃiunea
7.2.Modurile de constituire a dezmembrămintelor dreptului de proprietate
7.3. Dreptul de uzufruct
7.3.1. NoŃiunea si reglementarea
7.3.2. Caracterele juridice
7.3.3. ConŃinutul juridic al dreptului de uzufruct
7.3.4. Obiectul dreptului de uzufruct
7.3.5. Modurile de constituire a uzufructului
7.3.6. Drepturile uzufructuarului
7.3.7. ObligaŃiile uzufructuarului
7.3.8. Drepturile si obligaŃiile nudului proprietar
7.3.8.1. Drepturile nudului proprietar
7.3.8.2. ObligaŃiile nudului proprietar
7.3.9. Stingerea uzufructului
7.3.10. Efectele stingerii uzufructului
5
7.4. Dreptul de uz si dreptul de abitaŃie
7.4.1. Dreptul de uz
7.4.2. Dreptul de abitaŃie
7.5. Dreptul de servitute
7.5.1. NoŃiunea si reglementarea
7.5.2. Caracterele juridice
7.5.3. Clasificarea
7.5.4. ServituŃile naturale
7.5.4.1. Servitutea de scurgere a apelor naturale
7.5.4.2. Servitutea izvoarelor
7.5.4.3. GrăniŃuirea
7.5.4.4. Îngrădirea proprietăŃii
7.5.5. ServituŃile legale
7.5.5.1. Servitutea privind distanŃa plantaŃiilor
7.5.5.2. Servitutea privind distanŃa lucrărilor intermediare
pentru anumite construcŃii
7.5.5.3. Servitutea de vedere
7.5.5.4. Servitutea privind picătura stresinilor
7.5.5.5. Servitutea de trecere
7.5.5.6. ServituŃile speciale
7.5.6. ServituŃile stabilite prin fapta omului
7.5.6.1. Stabilirea servituŃilor prin titlu
7.5.6.2. Dobândirea servituŃilor prin uzucapiune
7.5.6.3. Stabilirea servituŃilor prin destinaŃia proprietarului
7.5.7. Exercitarea dreptului de servitute
7.5.8. AcŃiunile în justiŃie pentru apărarea dreptului de servitute
7.5.9. Stingerea servituŃilor
7.6. Dreptul de superficie
7.6.1. NoŃiunea si reglementarea
7.6.2. Caracterele juridice
7.6.3. Constituirea dreptului de superficie
7.6.4. Exercitarea dreptului de superficie
7.6.5. Stingerea dreptului de superficie
7.7. Dreptul real de folosinŃă
7.7.1. Caracterele juridice
7.7.2. Constituirea dreptului real de folosinŃă
CAPITOLUL 8 – APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE SI A
CELORLALTE DREPTURI REALE
8.1. AcŃiunea în grăniŃuire
8.1.1. NoŃiunea si reglementarea legală
8.1.2. Caracterele juridice
8.2. AcŃiunea în prestaŃie tabulară
8.2.1. NoŃiunea si reglementarea legală
8.2.2. Caracterele juridice
8.2.3. Calitatea procesuală pasivă
8.2.4. CondiŃiile de admisibilitate
8.3. AcŃiunea negatorie
8.3.1. NoŃiunea
8.3.2. Caracterele juridice
6
8.4. AcŃiunea confesorie
8.4.1. NoŃiunea
8.4.2. Obiectul
8.4.3. Caracterele juridice
8.5. AcŃiunea în revendicare
8.5.1. NoŃiunea si caracterele juridice
8.5.2. CondiŃiile de exercitare
8.5.3. Categorii de acŃiuni în revendicare
8.5.3.1. AcŃiunea în revendicare imobiliară
8.5.3.2. AcŃiunea în revendicare mobiliară
8.5.4. Efectele acŃiunii în revendicare
8.5.4.1. Restituirea lucrului revendicat
8.5.4.2. Restituirea fructelor
8.5.4.3 Restituirea cheltuielilor
CAPITOLUL 9 – MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE
PROPRIETATE SI A ALTOR DREPTURI REALE
9.1. NoŃiunea si clasificarea
9.2. Legea, mod de dobândire a drepturilor reale
9.3. Hotărârea judecătorească, mod de dobândire a drepturilor reale
9.4. TradiŃiunea
9.5. OcupaŃiunea
9.6. Accesiunea
9.6.1. DefiniŃia si clasificarea
9.6.2. Accesiunea imobiliară naturală
9.6.3. Accesiunea imobiliară artificială
9.6.3.1. Accesiunea lucrărilor făcute de proprietar pe terenul
său cu materialele altei persoane
9.6.3.2. Accesiunea lucrărilor făcute de o persoană cu
materialele sale pe terenul altei persoane
9.6.4. Accesiunea mobiliară
9.6.4.1. AdjuncŃiunea
9.6.4.2. SpecificaŃiunea
9.6.4.3. Confuziunea
9.7. Uzucapiunea sau prescripŃia achizitivă
9.7.1. NoŃiunea si reglementarea
9.7.2. Domeniul de aplicare a uzucapiunii
9.7.3. Uzucapiunea de 30 de ani
9.7.4. Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani
9.7.5. Întreruperea uzucapiunii
9.7.6. JoncŃiunea posesiilor
9.7.7. Efectele uzucapiunii
9.7.8. RenunŃarea la prescripŃia achizitivă
9.8. Succesiunea
9.8.1. NoŃiunea si reglementarea legală
9.8.2. Felurile mostenirii
9.8.3. Data deschiderii mostenirii
9.8.4. Locul deschiderii mostenirii
9.8.5. CondiŃiile generale ale dreptului la mostenire
9.8.6. CondiŃiile speciale ale mostenirii legale
7
9.8.7. Principiile generale ale devoluŃiunii legale
9.8.8. Reprezentarea succesorală
9.8.9. Drepturile succesorale ale soŃului supravieŃuitor
9.8.10. Drepturile statului asupra mostenirii vacante
9.8.11. Testamentul
9.8.12. Legatul
9.8.13. Rezerva succesorală
9.8.14. Dreptul de opŃiune succesorală
CAPITOLUL 10 – REGIMUL JURIDIC AL BUNURILOR IMOBILE
10.1. Regimul juridic al circulaŃiei terenurilor
10.1.1. Regimul juridic al circulaŃiei terenurilor reglementat de
Legea nr. 18/1991
10.1.2. Regimul juridic al terenurilor reglementat de Legea nr.
54/1998
10.1.3. CirculaŃia juridică a terenurilor reglementată de Titlul X
al legii nr. 247/2005
10.1.4. Regimul juridic al terenurilor cu destinaŃie forestieră
10.1.5.Dobândirea dreptului de proprietate privată asupra
terenurilor de înspre cetăŃenii străini si apatrizi, precum si de
către ființele juridice străine
10.2. Regimul juridic al construcŃiilor
10.2.1. Regimul juridic al circulaŃiei construcŃiilor
10.2.2. Regimul juridic al realizării si desfiinŃării construcŃiilor
CAPITOLUL 11 – PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE
11.1. NoŃiunea
11.2. Obiectivele publicităŃii imobiliare
11.3. Cadastrul general
11.3.1. NoŃiunea
11.3.2. Obiectivele
11.3.3. FuncŃiile
11.3.4. Organizarea activităŃii de cadastru
11.4. Sistemele de publicitate imobiliară
11.4.1. Sistemul Registrelor de transcripŃiuni si inscripŃiuni
11.4.2. Sistemul de publicitate autentică al cărŃii funciare reglementat
de Legea nr. 7/1996
11.4.2.1. ConsideraŃii generale
11.4.2.2. EvidenŃa cadastral-juridică
11.4.2.3. Organizarea activităŃii de publicitate imobiliară
11.4.2.4. Cartea funciară
11.4.2.5. Înscrierile în cartea funciară
11.4.2.6. Procedura de înscriere în cartea funciară
11.4.2.7. AcŃiunile de carte funciară
8
CURSUL nr. 1
BUNURILE. PATRIMONIUL SI DREPTURILE PATRIMONIALE
BUNURILE
NoŃiunea de bun
În limbajul obisnuit, cuvântul „bunuri” desemnează „lucrurile” care sunt destinate
folosirii de către oameni; lucrul este distinct de persoană. Din acest punct de vedere,
bunurile sunt lucruri corporale, adică obiecte pe care le putem percepe prin simŃurile
noastre, cu alte cuvinte ceea ce putem atinge cu mâna.
În sens juridic, Codul civil foloseste termenul de „bun” cu două sensuri.
Lato sensu, prin bunuri sunt desemnate atât lucrurile cât si drepturile privitoare la
acestea. Astfel, art. 475 alin. 1 Cod civil prevede că „oricine poate conține liber de
bunurile ce sunt ale lui.”
Stricto sensu, prin bunuri sunt desemnate numai lucrurile asupra cărora pot exista
drepturi patrimoniale. De exemplu, conform art. 470 Cod civil „ poate avea cineva
asupra bunurilor, sau un drept de proprietate, sau un drept de folosinŃă, sau numai
servitute.”
În legislaŃia civilă nu există o definiŃie a bunului, astfel că această sarcină a revenit
doctrinei.
Pornind de la ce două sensuri, bunul a fost definit ca fiind valoarea economică ce
este utilă pentru satisfacerea nevoii materiale ori spirituale a omului si este susceptibilă
de apropriere sub forma dreptului patrimonial
Clasificarea bunurilor
După natura bunurilor si calificarea dată de lege:
- bunuri imobile
- bunuri mobile
În sistemul dreptului civil român, bunurile imobile (numite si bunuri nemiscătoare)
sunt de trei feluri:
1. imobile prin natura lor
2. imobile prin destinaŃie
3. imobile prin obiectul la cere se aplică( numite si imobile prin determinarea legii)
Bunurile mobile (numite si bunuri miscătoare) sunt de trei feluri:
1. mobile prin natura lor
2. mobile prin determinarea legii
3. mobile prin anticipaŃie
După regimul circulaŃiei lor juridice:
- bunuri aflate în circuitul civil ( alienabile)
- bunuri scoase din circuitul civil (bunuri inalienabile)
După cum sunt determinate:
- bunuri determinate individual (res certa)
- bunuri determinate generic (res genera)
După cum pot fi înlocuite sau nu, unele cu altele, în executarea unei obligaŃii
civile:
- bunuri fungibile
- bunuri nefungibile
După cum sunt sau producătoare de fructe:
- bunuri frugifere
9
- bunuri nefrugifere
După modul de percepere:
- bunuri corporale
- bunuri incorporale
După cum pot fi sau nu împărŃite minus să-si schimbe destinaŃia:
- bunuri divizibile
- bunuri indivizibile
PATRIMONIUL SI DREPTURILE PATRIMONIALE
În funcŃie de natura conŃinutului lor, drepturile si obligaŃiile civile se clasifică în
patrimoniale si nepatrimoniale. Sunt patrimoniale drepturile subiective civile si obligaŃiile
corelative care au un conŃinut economic, evaluabil în bani.
NoŃiunea de patrimoniu, în sensul dreptului civil, se raportează la sfera drepturilor
si obligaŃiilor patrimoniale.
DefiniŃia patrimoniului
Codul civil nu defineste noŃiunea de patrimoniu, desi foloseste acest termen, ca,
de altfel, si alte izvoare ale dreptului civil.
În sens economic, patrimoniul desemnează totalitatea bunurilor ce constituie
averea unei persoane.
Din punct de vedere juridic, această definiŃie nu este exactă decât dacă înŃelegem
prin bunuri nu numai lucrurile materiale care compun averea unei persoane, ci si, în
general, toate drepturile pe care le are acea persoană.
În sens juridic, patrimoniul desemnează totalitatea drepturilor si obligaŃiilor
patrimoniale care aparŃin unei persoane.
Din definiŃia dată rezultă că patrimoniul are în structura sa două elemente:
• latura activă, alcătuită din totalitatea drepturilor patrimoniale;
• latura pasivă, alcătuită din totalitatea obligaŃiilor patrimoniale.
Caracterele juridice ale patrimoniului
Patrimoniul este o universalitate juridică
Patrimoniul este o unitate distinctă de elementele sale componente, care există
independent de modificările concrete. Din această trăsătură juridică se desprind două
elemente: patrimoniul apare ca o masă de drepturi si obligaŃii legate între ele sau ca o
grupare a mai multor mase de drepturi si obligaŃii, fiecare conținând un regim juridic
determinat; drepturile si obligaŃiile sunt diferite de universalitate, în sensul că
schimbările ce se produc în legătură cu drepturile si obligaŃiile nu afectează identitatea
universalităŃii, deoarece, de regulă, drepturile si obligaŃiile sunt avute în vedere numai
sub aspectul lor valoric.
Orice persoană are un patrimoniu
Această trăsătură desemnează faptul că numai persoanele fizice si juridice pot
avea un patrimoniu, fiindcă numai persoanele pot avea drepturi si obligaŃii
Patrimoniul este unic
Acest caracter juridic decurge din unicitatea subiectului care îi este titular.
Fiecare persoană fizică sau juridică poate avea un solitar patrimoniu, indiferent de
cuantumul sau întinderea drepturilor care sunt incluse în patrimoniu.
Patrimoniul este divizibil
Divizibilitatea patrimoniului înseamnă că acesta poate fi împărŃit în mai multe
mase de bunuri, fiecare dintre ele deținând un regim juridic diferit.
10
De exemplu, soŃii au în patrimoniul lor atât bunuri comune, respectiv bunurile
dobândite de oricare dintre soŃi în timpul căsătoriei conform art.30 Codul familiei, cât si
bunuri proprii, expres menŃionate în art.31 Codul familiei.
Creditorii comuni ai soŃilor pot urmări bunurile comune, iar în măsura în care
acestea nu sunt îndestulătoare pentru acoperirea creanŃei vor putea urmări si bunurile
proprii. Creditorii personali, în schimb, vor putea urmări, mai întâi, bunurile proprii si
numai dacă nu-si pot satisface creanŃa, vor solicita împărŃirea bunurilor comune pentru
acoperirea creanŃei din porțiunea de bunuri comune ale soŃului debitor.
Patrimoniul este inalienabil
Datorită faptului că este strâns legat de persoană, patrimoniul este inalienabil, în
sensul că nu poate fi despărŃit de persoană, atât timp cât aceasta există ca subiect de
drept.
În cazul persoanei fizice, prin acte juridice inter vivos se pot oferă unul sau
mai multe drepturi ce alcătuiesc patrimoniul, dar nu se poate transmite întregul
patrimoniu. El se va transmite numai mortis causa, prin succesiune, în momentul
încetării din viaŃă a titularului său.
În cazul persoanei juridice, se pot transmite cote-părŃi din patrimoniu în caz de
reorganizare prin divizare parŃială. Transmiterea întregului patrimoniu are loc în cazul
încetării acesteia, ca urmare a reorganizării prin comasare sau divizare totală.
FuncŃiile patrimoniului
Patrimoniul îndeplineste trei funcŃii:
1. patrimoniul constituie gajul general al creditorilor chirografari;
2. patrimoniul explică si face posibilă subrogaŃia adevărată cu titlu particular;
3. patrimoniul explică si permite transmisiunea universală si transmisiunea cu titlu
universal.
Drepturile patrimoniale
Patrimoniul este compus din drepturi subiective civile care au un conŃinut
economic, evaluabil în bani.
Drepturile patrimoniale se clasifică în:
• drepturi reale;
• drepturi de creanŃă.
ExerciŃii
AlegeŃi varianta/variantele corecte de răspuns:
1. În funcŃie, de natura lor si de calificarea dată de lege, bunurile se împart în:
a) bunuri mobile si bunuri imobile;
b) bunuri fungibile si bunuri nefungibile;
c) bunuri consumptibile si bunuri neconsumptibile.
2. Categoriile de bunuri mobile sunt:
a) mobile prin natura lor;
b) mobile prin determinarea legii;
c) mobile prin anticipaŃie.
3. După cum pot fi sau înlocuite în executarea unei obligaŃii civile, bunurile se
clasifică în:
a) divizibile si indivizibile;
b) fungibile si nefungibile,
11
c) sesizabile si insesizabile.
4. Categoriile de bunuri imobile sunt:
a) imobile prin natura lor;
b) imobile prin obiectul la care se aplică,
c) imobile prin destinaŃie.
5. Din punct de vedere juridic, patrimoniul este:
a) totalitatea bunurilor ce constituie averea unei persoane;
b) totalitatea drepturilor si obligaŃiilor unei persoane fizice sau juridice ;
c) totalitatea drepturilor si obligaŃiilor cu conŃinut economic, evaluabile în
bani, ce aparŃin unei persoane.
CURSUL nr. 2
POSESIA
DefiniŃia posesiei
Potrivit art. 1846 alin. 2 Cod civil posesia este deŃinerea unui lucru sau folosirea de
un drept, exercitată una sau alta, de noi însine sau de altul în numele nostru.
În doctrină, posesia a fost definită astfel: „posesia este stăpânirea de fapt a unui
bun, care, din punct de vedere al comportării posesorului, apare ca fiind manifestarea
exterioară a unui drept real”.
În consecinŃă, posesia reprezintă o stăpânire de fapt a unui bun si nu se confundă
cu proprietatea, care este o stare de drept.
Domeniul de aplicare a posesiei
Drepturile care pot fi posedate
Posesia se aplică numai drepturilor reale nu si drepturilor de creanŃă.
Bunurile care pot forma obiectul posesiei
Pot forma obiectul posesiei numai bunurile susceptibile de exercitarea unui drept
real asupra lor.
Aceasta înseamnă că posesia are ca obiect numai bunuri corporale, individual
determinate, aflate în circuitul civil. .
Persoanele care au capacitatea de a exercita posesia
Are capacitatea de a fi posesor orice persoană căreia printr-o dispoziŃie specială
nu i s-a îngrădit această posibilitate.
Deoarece posesia nu este un act juridic nu i se aplică regulile privitoare la
capacitatea de exerciŃiu a persoanei.
În cazul dobândirii posesiei prin acte personale, persoanele lipsite de capacitate
de exerciŃiu, minorii si interzisul judecătoresc, nu pot să facă acte achizitive de posesie
decât prin reprezentanŃii legali, părinte sau tutore.
Actele de dobândire a posesiei se realizează prin reprezentanŃii legali si în cazul
persoanelor juridice.
În cazul în care asupra aceluiasi bun corporal se exercită stăpânirea de către mai
multe persoane, ne aflăm în prezenŃa coposesiunii.
Coposesiunea apare în cazul dreptului de proprietate comună si în cazurile în care
se constituie un drept real de seamă pe temeiul dreptului de proprietate privată sau
publică. Astfel, indiferent că este vorba de un dezmembrământ al dreptului de
proprietate privată, (uzufruct, uz, abitaŃie, servitute, superficie) sau un drept real
constituit pe temeiul dreptului de proprietate publică, (dreptul de administrare, dreptul de
concesiune, dreptul real de folosinŃă gratuită), asupra aceluiasi bun se exercită stăpâniri
12
de fapt distincte, două sau mai numeroase persoane cuprinzând calitatea de posesor cu privire la
acelasi bun.
Elementele constitutive ale posesiei
În structura sa posesia este alcătuiră din două elemente constitutive:
Elementul material – corpus – este format din totalitatea actelor substanțe de
stăpânire, transformare si folosinŃă exercitate asupra bunului sau, într-o altă formulare,
reprezintă sau presupune contactul direct cu bunul.
Elementul psihologic – animus – constă în intenŃia celui care stăpâneste un
bun de a se comporta ca proprietar sau ca titular al altui drept real. Astfel, actele de
stăpânire, eficacitatea fizică exercitată de către posesor trebuie să fie însoŃite de o anumită
atitudine psihologică, adică de voinŃa de a exercita această stăpânire ca proprietar sau
ca titular al altui drept real căruia îi corespunde.
Dobândirea si pierderea posesiei
Dobândirea posesiei
Pentru a fi dobândită posesia este necesar să fie întrunite ambele sale elemente
constitutive.
Pierderea posesiei
Posesia se pierde dacă ambele elemente sau cel puŃin unul dintre cele două
elemente constitutive ale acesteia dispar.
Cazurile de dispariŃie a elementului material sunt pieirea bunului sau trecerea
bunului în stăpânirea altui posesor;
Elementul intenŃional încetează chiar dacă stăpânirea materială a bunului continuă,
în cazul asa-numitului constitut posesor. Constitutul posesor apare în situaŃia în care un
proprietar vinde bunul unui cumpărător, dar persistă chirias al bunului. În acest caz,
vânzătorul va fi un simplu detentor precar, deoarece el nu mai stăpâneste bunul ca
proprietar, căci el are elementul material, corpus, dar nu mai are elementul
intenŃional, animus.
Cazurile de încetare a ambelor elemente constitutive ale posesiei apar în ipoteza în
care posesorul înstrăinează sau abandonează bunul.
Dovada posesiei
A dovedi posesia înseamnă a dovedi existenŃa elementelor sale.
Elementul material ala posesiei, ca element obiectiv, este relativ usor de dovedit,
datorită caracterului său aparent. Ca fapt material el poate fi dovedit prin absolut orice mijloc de
probă.
Elementul intenŃional, ca element subiectiv, este mai greu de dovedit, astfel că
legea a instituit prezumŃii legale pentru a simplifica sarcina probei, art. 1854 si art. 1855
Cod civil
CalităŃile si viciile posesiei
CalităŃile posesiei
Posesia desi este o situație de fapt cauzează rezultate juridice importante, iar în unele
cazuri se transformă din stare de fapt în dispoziție de drept.
Întrunirea celor două elemente constitutive ale posesiei nu este suficientă pentru
producerea efectelor juridice fiind necesară si întrunirea anumitor calităŃi sau condiŃii de
eficacitate, adică posesia să fie utilă.
Calitatea de care este atasată producerea efectelor juridice ale posesiei este
definită în mod negativ, ca absenŃă a viciilor care ar putea să o afecteze.
13
Potrivit dispoziŃiilor art. 1847 Cod civil „ ca să se poată prescrie, se cere o
posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar”.
Desi textul se referă numai la calităŃile cerute pentru uzucapiune, în realitate
aceste calităŃi sunt necesare pentru producerea tuturor efectelor juridice ale posesiei.
Viciile posesiei
Fiecare dintre calităŃile posesiei este definită prin contrariul ei. Astfel, art. 1848–
1853 Cod civil reglementează întreruperea, discontinuitatea, violenŃa, clandestinitatea si
precaritatea.
În consecinŃă, viciile posesiei sunt: discontinuitatea, violenŃa, clandestinitatea, la
care se suplimentează echivocul, care nu este reglementat expres în Codul civil
Efectele posesiei
Posesia produce următoarele efecte:
• posesia creează o prezumŃie de proprietate;
• posesorul de bună-credinŃă dobândeste fructele lucrului asupra căruia se
exercită posesia;
• posesia este apărată prin acŃiunile posesorii;
• posesia exercitată în termenul si în condiŃiile prevăzute de lege, determină
dobândirea de către posesor, prin efectul uzucapiunii, dobândirea
dreptului de proprietate asupra bunului posedat.
ExerciŃii
AlegeŃi varianta/variantele corecte de răspuns:
1. Posesia :
a) este o stare de fapt ;
b) este o stare de fapt care se concretizează în stăpânirea materială a unui
bun ;
c) este o stare de drept care creează prezumŃia de proprietate.
2. Posesia se pierde :
a) prin pierderea elementului material – corpus ;
b) prin pierderea elemntului intenŃional – animus ;
c) prin pierderea ambeleor elemente constitutive.
3. Posesia se dobândeste :
a) prin întrunirea ambelor elemente constitutive ;
b) prin întrunirea elementului material – corpus ;
c) prin uzucapiune.
4. Posesia se protejează prin :
a) acŃiuni petitorii ;
b) acŃiuni posesorii ;
c) acŃiunea în revendicare.
5. Pentru a fi exercitată acŃiunea posesorie generală se cer următoarele
condiŃii :
a) să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare ;
b) reclamantul să facă dovada că, înainte de tulburare sau deposedare, a
posedat bunul cel puŃin un an ;
c) posesia reclamantului să fie o posesie utilă.
14
CURSUL nr. 3
DREPTURILE ASUPRA BUNURILOR – DREPTUL DE PROPRIETATE
DefiniŃia dreptului de proprietate
Codul civil român defineste proprietatea în art. 480 astfel: ”Proprietatea este
dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut,
însă în limitele determinate de lege. ”
Deoarece noŃiunea de proprietate, ca de altfel si Codul Civil român îsi au aceeasi
origine si anume Codul Civil francez, definiŃia dreptului de proprietate este si a fost
criticată în sensul că, această definiŃie în loc să definească proprietatea prin natura ei,
o defineste mai mult prin atributele ei si că aceste semnale nici nu sunt enumerate
complet în definiŃie.
În doctrină, dreptul de proprietate a fost definit ca fiind acel drept real care conferă
titularului atributele de posesie, folosinŃă si dispoziŃie asupra unui bun, atribute pe care
numai el le poate exercita în plenitudinea lor, în tărie proprie si în interesul său
propriu, cu respectarea normelor juridice în vigoare.
ConŃinutul juridic al dreptului de proprietate
Din definiŃia dreptului de proprietate se desprind cele trei atribute care formează
conŃinutul juridic al dreptului de proprietate: posesia, folosinŃa si dispoziŃia.
Posesia (jus utendi)
Dreptul de a folosi bunul denumit si usus este posibilitatea care-i permite
proprietarului să-1 stăpânească efectiv si în mod nemijlocit.
FolosinŃa (jus fruendi)
Dreptul de a culege fructele bunului denumit si fructus, este prerogativa conferită
titularului dreptului de proprietate de a culege si percepe fructele produse de acesta.
Este vorba despre fructele naturale, industriale sau civile, pe care le produce bunul,
dacă acesta este frugifer.
DispoziŃia (jus abutendi)
Dreptul de a dispune de lucru denumit si abusus are două componente: dispoziŃia
juridică si dispoziŃia materială.
Caracterele juridice ale dreptului de proprietate
Drept absolut
Dreptul de proprietate este un drept absolut. Acest caracter al dreptului de
proprietate de a fi un drept absolut, rezultă din definiŃia dată de Codul civil Din punct de
vedere al conŃinutului său juridic, dreptul de proprietate nu este absolut, deoarece este
un drept limitat de lege, acest lucru rezultând din textul art. 480 Codul civil care prevede
că dreptul de proprietate se exercită numai “în limitele determinate de lege”; ori, un
drept limitat de lege nu poate fi un drept absolut.
Drept exclusiv
Acest caracter al dreptului de proprietate rezultă, ca si caracterul absolut, tot din
art. 480 Cod civil care îl proclamă expres.
15
În acelasi sens, poate fi menŃionat si art. 1 din întâiul Protocol adiŃional la
ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului si libertăŃilor fundamentale, ratificată de
România prin Legea nr. 30/1994, adoptat în anul 1950, având ca scop apărarea
dreptului de proprietate, în care sunt stabilite trei norme de protecŃie a dreptului de
proprietate:
1. orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale;
2. nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate
publică si în condiŃiile prevăzute de lege si principiile generale de drept internaŃional;
3. statele au dreptul de a pune în vigoare legi pe care le consideră necesare
pentru a reglementa folosinŃa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura
plata impozitelor sau a altor contribuŃii sau amenzi.
Drept perpetuu
Caracterul de drept perpetuu al proprietăŃii nu înseamnă că proprietarul nu poate
pierde dreptul său asupra lucrului. Caracterul de drept perpetuu se desfăsoară în cazul
înstrăinării prin faptul că se stinge proprietatea în patrimoniul alienatorului numai pentru
a renaste în patrimoniul dobânditorului, asa încât înstrăinarea transmite proprietatea
fără să o stingă; ea continuă să existe, privită în calitatea sa abstractă de drept real,
independent de schimbarea succesivă în persoana titularilor ei.
Drept al cărui conŃinut si limite sunt stabilite de lege
Acest caracter reiese din chiar textul art. 480 Codul civil care prevede că dreptul
de proprietate se exercită numai “în limitele determinate de lege”.
ConŃinutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite în inițialul rând de
ConstituŃie în art. 44, care prevede că “dreptul de proprietate, ca de pildă si creanŃele
asupra statului, sunt garantate. ConŃinutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de
lege”. Codul civil în art. 480 si următoarele reglementează dreptul de proprietate în
conŃinut si limite.
Felurile proprietăŃii în raport de titular
În raport de titular, proprietatea poate să fie proprietate publică si proprietate
privată.
Art. 136 din ConstituŃia României prevede:
(1) Proprietatea este publică sau privată.
(2) Proprietatea publică este garantată si ocrotită prin lege si aparŃine statului sau
unităŃilor administrativ-teritoriale.
(3) BogăŃiile de interes public ale subsolului, spaŃiul aerian, apele cu potenŃial
energetic valorificabil, de interes naŃional, plajele, marea teritorială, resursele naturale
ale zonei economice si ale platoului continental, ca de exemplu si alte bunuri stabilite de legea
organică, fac obiectul exclusiv al proprietăŃii publice.
(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiŃiile legii organice, ele
pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituŃiilor publice sau pot fi
concesionate ori închiriate ; de asemenea, ele pot fi date în folosinŃă gratuită instituŃiilor
de utilitate publică.
(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiŃiile legii organice
Per a contrario, ceea ce nu este public este privat. Proprietatea publică este acea
formă de proprietate care aparŃine statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale.
Proprietatea privată aparŃine persoanelor fizice sau juridice.
16
Dreptul de proprietate privată
NoŃiunea si reglementarea legală
Dreptul de proprietate privată este acel drept de proprietate care are ca titular
persoane fizice, persoane juridice, statul si unităŃile administrativ - teritoriale, asupra
bunurilor mobile sau imobile aflate în circuitul civil, acestia exercitând asupra lor
atributele conferite de dreptul de proprietate (posesia, folosinŃa, dispoziŃia) în nume si
interes propriu în limitele determinate de lege.
Dreptul de proprietate privată este reglementat în ConstituŃia României, Legea
fondului funciar nr. 18/1991, modificată si completată prin Legea nr. 169/1997 si Legea
nr. 1/2000, modificate si completate prin Legea nr. 247/2005, Legea nr. 215/2001 a
administraŃiei publice locale.
Caracterele juridice ale dreptului de proprietate privată
Dreptul de proprietate deține următoarele caractere juridice:
• caracter absolut;
• caracter exclusiv;
• caracter perpetuu.
Subiectele dreptului de proprietate privată
Subiecte ale dreptului de proprietate privată pot fi:
- persoanele fizice;
- persoanele juridice;
- statul;
- unităŃile administrativ-teritoriale.
Obiectul dreptului de proprietate privată
Spre deosebire de dreptul de proprietate publică, al cărui obiect este limitat, obiect al
dreptului de proprietate privată poate fi indiferent ce bun, cu singura excepŃie a bunurilor care,
conform art. 136 alin. 3 din ConstituŃie, fac obiectul exclusiv al proprietăŃii publice.
Bunurile proprietate privată posedă următoarele caractere juridice:
bunuri alienabile: indiferent de titularul lor, bunurile ce formează obiectul dreptului
de proprietate privată sunt în circuitul civil;
bunuri prescriptibile: bunurile proprietate privată sunt supuse prescripŃiei
extinctive si achizitive. Titularii dreptului de proprietate asupra acestor bunuri pot
dobândi dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii;
bunuri sesizabile: bunurile vor putea fi urmărite de creditori pentru satisfacerea
creanŃelor lor indiferent de natura bunului (mobil sau imobil), fac excepŃie
bunurile care fac obiect al domeniului privat al statului sau al unităŃilor
administrativ teritoriale nu vor putea fi urmărite pentru că statul e prezumat a fi
solvabil, indiferent dacă bunurile aparŃin domeniului public sau privat.
Dreptul de proprietate publică
NoŃiunea si reglementarea legală
Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia
dispune, în art. 1, că dreptul de proprietate publică aparŃine statului sau unităŃilor
administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de
uz sau de interes public.
În doctrină, dreptul de proprietate publică a fost definit ca fiind dreptul de
proprietate al statului si unităŃilor administrativ – teritoriale asupra bunurilor din domeniul
17
public, care se exercită în regim de drept public, fiind inalienabil, imprescriptibil si
insesizabil.
Proprietatea publică este reglementată în ConstituŃia României, Legea nr.
213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, Codul civil (art. 475 –
478), Legea fondului funciar, modificată si republicată, modificată si completată prin
Legea nr. 247/2005, Legea nr. 215/2001 a administraŃiei publice locale.
Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică
1.Drept inalienabil
Bunurile aparŃinând dreptului de proprietate publică nu pot fi înstrăinate (art. 11
lit. a din Legea nr. 213/1998), nu pot forma obiectul unor garanŃii reale (gaj, ipotecă),
sub sancŃiunea nulităŃii absolute a actelor juridice având ca obiect înstrăinarea sau
grevarea cu o sarcină reală. În condiŃiile legii organice, bunurile proprietate publică pot fi
date în administrare regiilor autonome ori instituŃiilor publice, pot fi concesionate ori
închiriate si pot fi date în folosinŃă gratuită instituŃiilor de utilitate publică;
2. Drept imprescriptibil
Bunurile aparŃinând domeniului public al statului si unităŃilor administrativteritoriale
sunt imprescriptibile atât extinctiv, cât si achizitiv. Din punct de vedere
extinctiv, acŃiunea în revendicare a unui bun poate fi exercitată oricând astfel că ea nu
se stinge. Din punct de vedere achizitiv, acŃiunea în revendicare cu privire la un bun
aparŃinând domeniului public nu poate fi paralizată prin invocarea dobândirii dreptului de
proprietate asupra bunului prin uzucapiune.
3. Drept insesizabil
Bunurile proprietate publică nu pot fi urmărite de creditorii proprietarului lor sau
de creditorii celor cărora le-au fost date în administrare sau cu orice titlu. Urmărirea
silită a bunurilor din domeniul public al statului nu e posibilă, întrucât statul este
prezumat a fi mereu solvabil.
Subiectele dreptului de proprietate publică
Subiectele dreptului de proprietate publică sunt:
1. statul, pentru bunurile din domeniul public de interes naŃional ;
2. unităŃile administrativ-teritoriale, pentru bunurile din domeniul public de interes
local.
Obiectul dreptului de proprietate publică
ConstituŃia României enumeră cu caracter general bunurile proprietate publică ce
alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate publică. Sfera de cuprindere a acestor bunuri
este stabilită în art. 136 (3) care prevede că : „BogăŃiile de interes public ale subsolului,
spaŃiul aerian, apele cu potenŃial energetic valorificabil, de interes naŃional, plajele,
marea teritorială, resursele normale ale zonei economice si ale platoului continental,
precum si alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăŃii
publice”.
Legea nr. 213/1998 prevede că domeniul public e alcătuit din bunurile prevăzute
în art. 136 alin. 3 din ConstituŃie si cele stabilite prin anexa ce face parte integrantă din
lege.
Modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică
Potrivit art. 7 din Legea nr. 213/1998, modurile de dobândire a dreptului de
proprietate publică sunt următoarele:
a) pe cale naturală;
b) prin achiziŃii publice efectuate în condiŃiile legii;
18
c) prin expropriere pentru pricină de utilitate publică;
d) prin acte de donaŃii/ legate acceptate de Guvern /consiliu judeŃean/local, dacă
bunul în cauză intră în domeniul public;
e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau unităŃilor
administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora pentru cauză de utilitate publică.
Regimul juridic al dreptului de proprietate publică
Art. 5 din Legea 213/1998 prevede că regimul juridic al dreptului de proprietate
publică e reglementat prin această lege, dacă prin legi speciale nu se dispune altfel;
această lege cuprinde sediul materiei în ceea ce priveste exercitarea dreptului de
proprietate publică; regula de bază ce guvernează regimul juridic al dreptului de
proprietate publică e ca exercitarea acestui drept să nu fie dispusă prin legi speciale.
Exercitarea dreptului de proprietate publică
Exercitarea dreptului de proprietate publică revine, adecvat dispoziŃiilor legale,
organelor centrale ale puterii executive – Guvern, ministere, alte autorităŃi centrale -
pentru bunurile din domeniul public naŃional si autorităŃilor locale, pentru bunurile din
domeniul public de interes local; autorităŃi care înfăptuiesc administrarea generală a
domeniului public.
Bunurile proprietate publică pot fi date în administrare, concesionate, închiriate
sau date în folosinŃă gratuită.
Îngrădirile dreptului de proprietate
Desi drept absolut, dreptul de proprietate poate fi exercitat în anumite limite
legale.
Potrivit art. 44 alin. 1 din ConstituŃia României „dreptul de proprietate, precum si
creanŃele asupra statului, sunt garantate. ConŃinutul si limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege”, iar în alin. 2 se prevede că „ proprietatea privată este garantată si
ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. ”
Limitele legale în care poate fi exercitat dreptul de proprietate rezultă si din
dispoziŃiile Codului Civil:
- art. 480 Cod civil, prevede că atributele dreptului de proprietate sunt recunoscute
„în limitele prevăzute de lege”;
- art. 475 alin.1 Cod civil, stabileste principiul că „oricine poate dispune neocupat de
bunurile ce sunt ale lui, cu modificările stabilite de lege”;
- art. 480 Cod civil, prevede că dreptul de proprietate se exercită „în limitele
determinate de lege”.
Îngrădirile sau restricŃiile dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, prin
convenŃia părŃilor sau pe cale judecătorească.
Îngrădirile legale
Îngrădirile legale pot fi de interes public si de interes privat.
Îngrădirile convenŃionale
Îngrădirile convenŃionale sunt cele care îsi au izvorul în convenŃia părŃilor, ceea
ce înseamnă că titularul dreptului de proprietate are posibilitatea de a-si îngrădi
exercitarea acestui drept pe cale convenŃională.
Îngrădirile judecătoresti
Îngrădirile pe cale judecătorească sunt acele îngrădiri pe care le hotărăste
instanŃa de judecată, ele rezultând din raporturile de vecinătate. Din raporturile de
vecinătate rezultă îndatorirea titularului dreptului de proprietate de a-si exercita dreptul
astfel încât să nu aducă atingere drepturilor celorlalŃi titulari ai dreptului de proprietate.
19
ExerciŃii
AlegeŃi varianta/variantele corecte de răspuns:
1. Atributele dreptului de proprietate sunt :
a. dreptul de a folosi bunul ;
b. dreptul de a culege fructele bunului ;
c. dreptul de a dispune de lucru.
Răspuns :
1.a) +c)
2. c)
3. a)+b)+c)
2. Dreptul de proprietate este un drept :
a. relativ ;
b. exclusiv ;
c. perpetuu.
Răspuns :
1. a)+b)+c)
2. b)+c)
3. b)
3. Domeniul public :
a. este o totalitate de bunuri ce formează obiectul proprietăŃii publice ;
b. este o instituŃie juridică ce are titulari strict determinaŃi prin norma
constituŃională ;
c. cuprinde bunurile care formează circuitul civil.
4. Îngrădirile dreptului de proprietate sunt stabilite prin:
a. lege;
b. hotărâre de guvern;
c. convenŃia părŃilor.
Răspuns:
1. a)
2. a)+c)
3. b)
5. Dreptul de proprietate publică:
a. aparŃine numai statului;
b. se exercită numai prin intermediul unor subiecte de drept administrativ;
c. este inalienabil, imprescriptibil si insesizabil.
Răspuns:
1. a)
2. a)+c)
3. c)
20
Cursul nr. 4
MODALITĂłILE DREPTULUI DE PROPRIETATE
Dreptul de proprietate afectat de modalităŃi este definit ca fiind acele drept de
proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri, care fie că aparŃine simultan la două
sau mai multe persoane, fie că existenŃa lui viitoare în patrimoniul titularului actual
depinde de un eveniment sau o împrejurare prevăzută de lege sau stabilită prin voinŃa
omului.
Proprietatea rezolubilă
Proprietatea rezolubilă are ca principal izvor un contract translativ de proprietate
în temeiul căruia transferul proprietăŃii de la transmiŃător la dobânditor este afectat de o
condiŃie rezolutorie. Neîndeplinirea condiŃiei rezolutorii consolidează retroactiv dreptul
dobânditorului, pe când îndeplinirea acesteia desfiinŃează acest drept.
Proprietatea anulabilă
Proprietatea anulabilă rezultă dintr-un act juridic lovit de nulitate relativă si
durează de la data încheierii acestui act până la momentul în care se împlineste
termenul de prescripŃie al acŃiunii în anulare.
Proprietatea comună pe cote – părŃi
NoŃiune
Dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi se defineste ca fiind acel drept de
proprietate al cărui obiect este indiviz, din punct de vedere material, însă divizat sub
aspect ideal. Astfel, niciunul dintre titulari nu are un drept exclusiv cu privire la o
fracŃiune materială din bunul respectiv, însă deŃine o cotă-parte ideală din dreptul de
proprietate.
Formele proprietăŃii comune pe cote-părŃi sunt :
• proprietate comună pe cote –părŃi obisnuită sau temporară;
• proprietate comună pe cote –părŃi forŃată si perpetuă.
Proprietatea comună pe cote-părŃi obisnuită sau temporară este acea specie de
coproprietate care încetează printr-o modalitate specifică, prin partaj.
Coproprietatea temporară se naste ca consecință al deschiderii unei succesiuni, atunci
când defunctul lasă mai mulŃi mostenitori, sau dintr-un contract translativ de proprietate
având mai mulŃi dobânditori.
Titularii coproprietăŃii temporare pot fi persoane fizice sau persoane juridice,
inclusiv statul sau unităŃile administrativ-teritoriale.
Din principiul potrivit căruia niciunul dintre coproprietari nu are un drept exclusiv
asupra unei fracŃiuni materiale din bun decurge regula unanimităŃii, care impune
existenŃa acordului de voinŃă al tuturor copărtasilor pentru efectuarea unui act posedând ca
obiect întregul bun.
Proprietatea comună pe cote-părŃi forŃată si perpetuă poartă asupra unui bun
care, prin natura sa, este întrebuințat în mod permanent de două sau mai multe persoane,
fără probabilitatea de a fi partajat. În dreptul nostru civil sunt cunoscute patru cazuri de
proprietate comună pe cote-părŃi forŃată si perpetuă:
coproprietatea forŃată asupra părŃilor comune din clădirile cu mai multe
etaje sau apartamente;
coproprietatea forŃată asupra bunurilor comune necesare sau utile pentru
folosirea a două imobile vecine;
coproprietatea forŃată asupra despărŃiturilor comune;
21
coproprietatea forŃată asupra bunurilor considerate ca fiind bunuri de
familie.
Proprietatea comună în devălmăsie
Proprietatea comună în devălmăsie este acea configurație a dreptului de proprietate
comună caracterizată prin faptul că titularii săi nu au determinată cota-parte ideală din
dreptul de proprietate asupra unor bunuri nefracŃionate în materialitatea lor, bunul
aparŃinând deopotrivă tuturor coproprietarilor.
LegislaŃia actuală reglementează un singur caz de devălmăsie, respectiv dreptul
de proprietate devălmasă al soŃilor asupra bunurilor dobândite de oricare dintre ei în
timpul căsătoriei.
Partajul
Partajul sau împărŃeala este operaŃiunea juridică prin care se pune punct final stării de
proprietate comună, în sensul că bunul sau bunurile stăpânite în comun pe cote-părŃi
sunt împărŃite în mod material între copărtasi.
Partajul se poate realiza pe cale convenŃională sau, în caz de divergenŃă între
copărtasi, pe cale judecătorească.
EXERCIłII
AlegeŃi varianta corectă de răspuns:
1.Sunt modalităŃi ale dreptului de proprietate:
a) dreptul de servitute;
b) proprietatea rezolubilă;
c) dreptul de uzufruct;
d) proprietatea anulabilă.
Răspuns: b)+d)
2. Proprietatea anulabilă:
a) rezultă dintr-un act juridic afectat de o condiŃie rezolutorie;
b) rezultă dintr-un act juridic lovit de nulitate absolută;
c) rezultă dintr-un act juridic lovit de nulitate relativă.
Răspuns: c)
3. În cazul proprietăŃii comune pe cote – părŃi:
a) fiecare copărtas poate efectua acte materiale cu privire la întregul bun numai
cu acordul celorlalŃi copărtasi;
b) fiecare copărtas poate efectua singur, fără acordul celorlalŃi copărtasi, acte
materiale cu privire la întregul bun cu condiŃia de a nu stânjeni folosinŃa
bunului de către ceilalŃi copărtasi si de a nu altera destinaŃia bunului sau
modul de folosire al acestuia;
c) fiecare copărtas poate efectua singur numai acte juridice cu privire la întregul
bun.
Răspuns : b)
3. Proprietatea comună pe cote – părŃi obisnuită sau temporară ia nastere:
a) ca efect al deschiderii unei succesiuni, atunci îndată ce defunctul lasă un
singur mostenitor;
b) ca concluzie al deschiderii unei succesiuni, atunci când defunctul lasă mai
mulŃi mostenitori mostenitor;
c) dintr-un contract translativ de proprietate având mai mulŃi dobânditori.
Răspuns: b), c)
22
4. Regula unanimităŃii se aplică:
a) actului juridic de conservare;
b) momentului juridic de administrare;
c) actul juridic de dispoziŃie.
Răspuns: b), c)
5. Încetarea coproprietăŃii obisnuite sau temporare poate avea loc prin:
a) în cazul în care toate cotele –părŃi din dreptul de proprietate sunt
dobândite, prin acte juridice sau prin uzucapiune, de unul dintre
copărtasi sau de un terŃ;
b) prun pierirea totală a bunului;
c) prin expropriere;
d) prin împărŃeală sau partaj.
Răspuns: a), b), c), d)
Cursul nr. 6
DEZMEBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE
Dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt definite ca fiind acele drepturi
reale principale derivate, asupra bunurilor altuia, opozabile erga omnes, inclusiv
proprietarului, care se constituie sau dobândesc prin desprinderea ori limitarea unor
atribute din conŃinutul juridic al dreptului de proprietate.
În sistemul nostru de drept sunt cunoscute următoarele dezmembrăminte ale
dreptului de proprietate: dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaŃie, dreptul de
servitute, dreptul de superficie si dreptul real de folosinŃă.
Dreptul de uzufruct
Uzufructul este definit în art 517 Cod civil ca fiind dreptul de a se bucura cineva
de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca însusi proprietarul lor, însă cu
îndatorirea de a le conserva substanŃa.
În doctrină, uzufructul a fost definit ca fiind acel drept real principal derivat,
temporar, asupra bunului sau bunurilor ce aparŃin în proprietatea altei persoane, care
conferă titularului său, numit uzufructuar, atributele de posesie si folosinŃă, cu obligaŃia
de a le conserva substanŃa si de a le restitui proprietarului la încetarea uzufructului.
Reglementarea uzufructului este cuprinsă în art. 517-564 Cod civil.
Uzufructul prezintă următoarele caractere juridice:
1. Uzufructul este un drept real, fiind opozabil erga omnes, inclusiv proprietarului,
iar când obiectul său îl reprezintă bunuri corporale conferă titularului dreptul de urmărire
si dreptul de preferinŃă;
2. Uzufructul este un drept temporar;
3. Uzufructul este mobiliar sau imobiliar, în raport cu bunurile asupra cărora a
fost constituit.
4. Uzufructul este un drept de folosinŃă;
5. Uzufructul este un drept incesibil.
ConŃinutul juridic al dreptului de uzufruct este alcătuit din atributele de posesie si
folosinŃă, uzufructuarul având si dreptul de a culege sau percepe, în proprietate, fructele
bunului.
23
Potrivit art. 520 Cod civil, uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri mobile
si imobile. În raport de această formulare rezultă că dreptul de uzufruct se poate stabili
asupra oricăror bunuri aflate în circuitul civil, mobile sau imobile, corporale sau
incorporale si, în principiu, neconsumptibile.
Pot forma obiectul uzufructului următoarele categorii de bunuri:
♦ titlurile la purtător, deoarece pot fi identificate prin seriile si numerele lor;
♦ fondul de comerŃ, ca universalitate de fapt, format din bunuri corporale si
incorporale ( mărfuri, materii prime, brevete de invenŃii, mărcile de fabrică);
♦ terenurile proprietate privată;
♦ locuinŃele.
Modurile de constituire a uzufructului
Dreptul de uzufruct se poate constitui numai prin voinŃa omului si prin
uzucapiune.
Drepturile uzufructuarului
Uzufructuarul are dreptul de a obŃine posesia bunului care face obiectul
uzufructului si dreptul de a-l folosi, conservându-i substanŃa. Corespunzător acestor
atribute, uzufructuarul are următoarele drepturi:
Dreptul de a cere predarea în folosinŃă a bunului.
Dreptul de a folosi bunul si de a-i culege fructele.
Dreptul de a exercita prerogativele pe care i le conferă constituirea uzufructului,
în mod direct si nemijlocit sau prin intermediul unei persoane.
Dreptul de a folosi acŃiunile posesorii pentru apărarea uzufructului.

ObligaŃiile uzufructuarului
ObligaŃiile uzufructuarului pot fi grupate în trei categorii, în funcŃie de următoarele
etape:înainte de intrarea în posesia si folosinŃa bunului care formează obiectul
uzufructului;în timpul exercitării dreptului de uzufruct;
la încetarea uzufructului.
Drepturile nudului proprietar
Dreptul de a dispune de lucru, dar cu respectarea prerogativelor ce revin
uzufructuarului
Să-si însusească productele lucrului, deoarece consumând substanŃa lucrului,
productele, spre deosebire de fructe, nu se cuvin uzufructuarului.
Să exercite în justiŃie toate acŃiunile prin care să-si apere dreptul său de proprietate

ObligaŃiile nudului proprietar
ObligaŃia de a-l garanta pe uzufructuar împotriva evicŃiunii în cazul în care
obligaŃia de garanŃie rezultă din natura
ObligaŃia de a nu-l stânjeni pe uzufructuar în exerciŃiul drepturilor sale

Stingerea uzufructului
Moartea uzufructuarului;
Expirarea termenului pentru care a fost constituit.
Consolidarea sau întrunirea în aceeasi persoană a calităŃilor de proprietar si
uzufructuar.
RenunŃarea uzufructuarului.
Neuzul sau prescripŃia extinctivă.
24
Uzucapiunea sau prescripŃia achizitivă în favoarea unui terŃ.
Pieirea totală a lucrului.
Abuzul de folosinŃă
Rezolvirea, revocarea sau anularea titlului prin care s-a constituit uzufructul ori a
dreptului celui ce a constituit uzufructul,
Exproprierea imobilului.
Dreptul de uz si dreptul de abitaŃie
Dreptul de uz si dreptul de abitaŃie reprezintă drepturi de uzufruct restrânse, si
prin urmare regulile privind constituirea, exercitarea si stingerea lor sunt cele aplicabile
uzufructului.
Dreptul de uz
Dreptul de uz este un drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate,
conform căruia, titularul său, numit uzuar, are posibilitatea de a exercita atributele
posesiei si ale folosinŃei asupra unui bun mobil sau imobil al altei persoane, dar numai
în măsura neapărată acoperirii nevoilor personale si ale familiei sale.
Dreptul de abitaŃie
Dreptul de abitaŃie este un drept real, dezmembrământ al dreptului de
proprietate, conform căruia titularul are posibilitatea de a exercita atributele posesiei si
folosinŃei asupra unui imobil cu destinaŃie de locuinŃă, aparŃinând altei persoane, dar
numai pentru satisfacerea nevoilor personale de locuit si ale familiei sale.
Spre deosebire de dreptul de uz, care se poate constitui numai prin acte juridice
si uzucapiune, dreptul de abitaŃie poate fi si legal. Astfel, Legea nr. 319/ 1944 privind
dreptul de mostenire al soŃului supravieŃuitor, reglementează un drept de abitaŃie legală.
Dreptul de servitute
Conform art. 576 Cod civil, „Servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil
pentru uzul si utilitatea unui imobil având alt stăpân”.
Dreptul de servitute reprezintă un drept real principal, cu caracter perpetuu si
indivizibil, prin care se impune o sarcină asupra unui imobil, denumit fond aservit sau
supus, pentru uzul si utilitatea unui alt imobil, denumit fond dominant, aparŃinând altui
proprietar.
ServituŃile sunt reglementate în Codul civil, Titlul IV, intitulat „Despre servituŃi” în
art. 576 – 673.
Caracterele juridice
1 .Servitutea este un drept real principal derivat asupra lucrului altuia constituind
un dezmembrământ al dreptului de proprietate;
2. Servitutea presupune două bunuri imobile, prin natura lor, aparŃinând unor
proprietari diferiŃi.
Imobilul în folosul căruia apare servitutea este denumit fond dominant, iar
imobilul asupra căruia există sarcina servituŃii se numeste fond aservit.
3. Servitutea este întotdeauna un drept imobiliar, deoarece nu poate fi stabilită
decât cu privire la bun imobil prin natura sa.
4. Servitutea este un accesoriu al fondului dominant si o sarcină impusă fondului
aservit.
5. Servitutea are un caracter perpetuu, fiind determinat de perpetuitatea dreptului
de proprietate asupra fondului dominant.
25
6. Servitutea este indivizibilă, ceea ce înseamnă că ea grevează întregul fond
aservit si profită întregului fond dominant.
Exercitarea dreptului de servitute
Drepturile si obligaŃiile ce revin proprietarului fondului dominant si proprietarului
fondului aservit reprezintă exercitarea dreptului de servitute.
a) Drepturile proprietarului fondului dominant
- să exercite servitutea în toată întinderea prevăzută de lege sau de titlul său;
- să facă toate lucrările necesare existenŃei si conservării servituŃii, inclusiv pe
terenul care constituie fondul aservit;
Cheltuielile cu efectuarea lucrărilor se suportă de proprietarul fondului dominant,
în afara cazurilor când prin titlul de stabilire a servituŃii s-a însușit altfel.
- să i se acorde mijloacele necesare pentru întrebuințarea servituŃii. Spre exemplu,
când pentru exercitarea servituŃii principale este nevoie si de o servitute accesorie,
proprietarul fondului dominant va beneficia si de aceasta din urmă servitute: servitutea
de a lua apă de la fântână implică si dreptul de a trece pe terenul pe care aceasta se
găseste.
b) ObligaŃiile proprietarului fondului dominant
- să exercite servitutea numai în limitele prevăzute de lege sau de titlul său. În
caz contrar, proprietarul fondului aservit poate să solicite oprirea executării lucrărilor si
obligarea la plata de daune-interese.
- să nu modifice caracterul servituŃii;
- să nu schimbe locul de exercitare a trecerii stabilit prin actul de constituire a
servituŃii;
- să nu utilizeze servitutea în alt scop decât acela pentru care i-a fost recunoscut
dreptul de servitute;
- să nu facă nimic de natură a agrava situaŃia fondului aservit.
c)Drepturile proprietarului fondului aservit
- să înstrăineze sau să greveze cu sarcini reale bunul asupra căruia poartă
servitutea, excluzând să aducă atingere exerciŃiului dreptului de servitute;
- să pretindă despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin exercitarea abuzivă a
dreptului de servitute;
- să pune la dispoziție proprietarului fondului puternic un alt loc asupra căruia să poarte
servitutea, dacă aceasta a ajuns prea împovărătoare pentru el;
- să renunŃe la fondul său la dispoziŃia proprietarului fondului dominant, pentru a
se elibera de suportarea cheltuielilor necesare pentru păstrarea si exercitarea servituŃii
asumate prin titlu.
d) ObligaŃiile proprietarului fondului aservit
- de a nu face nimic de natură a stânjeni exercitarea servituŃii (obligaŃia de non
facere);
- de a efectua lucrările necesare pentru exercitarea si întreŃinerea servituŃii, dacă
s-a obligat în acest sens prin titlul constitutiv.
AcŃiunile în justiŃie pentru apărarea servituŃii
Dreptul de servitute poate fi apărat ori înlăturat prin:
- acŃiunea confesorie de servitute, acŃiune petitorie reală si imobiliară exercitată
de proprietarul fondului dominant împotriva proprietarului fondului aservit;
- acŃiunea negatorie, pentru a înlătura dispoziția de fapt privind servitutea exercitată
de proprietarul fondului aservit;
26
- acŃiunea posesorie, exercitată atât de proprietarul fondului dominant cât si de
proprietarul fondului aservit.
Stingerea servituŃilor
Stingerea servituŃilor se realizează datorită unor cauze generale sau unor cauze
speciale.
a) Cauzele generale de stingere a servituŃilor sunt cele care operează în
cazul tuturor drepturilor reale
b) Cauzele speciale de stingere a servituŃilor sunt reglementate de art.636-
643 Cod civil.
Dreptul de superficie
Dreptul de superficie este un drept real principal, dezmembrământ al dreptului de
proprietate asupra unui teren, care constă în dreptul de proprietate pe care-l are o
persoană, numită superficiar, asupra construcŃiilor, plantaŃiilor sau altor lucrări aflate pe
terenul proprietatea altei persoane, precum si dreptul de folosinŃă pe care-l dobândeste
superficiarul asupra acelui teren.
Dreptul de superficie comportă o suprapunere a două drepturi de proprietate
aparŃinând la doi titulari diferiŃi si un drept de folosinŃă al unuia din ei asupra terenului
proprietatea celuilalt.
Dreptul de proprietate asupra construcŃiilor, plantaŃiilor sau altor lucrări atrage
după sine un drept de folosinŃă asupra terenului pe care se află bunurile enunŃate,
aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie.
Caracterele juridice
Dreptul de superficie are următoarele caractere juridice:
1) este un drept real imobiliar, un drept de proprietate corporală, având ca obiect
numai construcŃii, plantaŃii sau lucrări atasate la sol; el implică si dreptul de folosinŃă
asupra terenului pe care se află construcŃiile, plantaŃiile sau lucrările respective.
2) este un drept perpetuu, prin natura sa, în sensul că dăinuie atâta vreme cât
există construcŃia, plantaŃia sau lucrarea amplasată pe terenul proprietatea altei
persoane, scutit de a se stinge prin neîntrebuinŃare.
3) este un drept imprescriptibil, în sensul că acŃiunea în revendicare poate fi
exercitată de superficiar atâta vreme cât dreptul există.
4) nu poate înceta pe calea iesirii din indiviziune, deoarece dreptul superficiarului
si dreptul proprietarului terenului nu se află în indiviziune.
5) poate fi integral, dacă priveste toate construcŃiile, lucrările sau plantaŃiile de pe
un teren sau poate fi parŃial, dacă poartă numai asupra anumitor lucrări, plantaŃii sau
construcŃii situate pe acel teren.
Constituirea dreptului de superficie
Dreptul de superficie poate fi dobândit prin uzucapiune, titlu sau lege.
Exercitarea dreptului de superficie
Superficiarul, având un drept de proprietate asupra construcŃiilor, plantaŃiilor sau
altor lucrări, exercită atributele acestuia – posesia, folosinŃa si dispoziŃia – în
integralitatea lor.
Asupra terenului pe care se află edificiile si plantaŃiile, superficiarul exercită
posesia, folosinŃa si un drept de dispoziŃie materială limitate, reprezentând doar
27
posibilitatea de a dispune de substanŃa terenului în măsura necesară realizării
construcŃiilor, plantaŃiilor sau altor lucrări (cum ar fi săpături, excavări, consolidări, etc.).
Superficiarul poate transmite dreptul de proprietate asupra construcŃiei, plantaŃiei
sau altor lucrări, odată cu acesta transmiŃându-se si dreptul de superficie. Transmiterea
se poate face prin acte juridice între vii, prin acte juridice pentru cauză de moarte si prin
mostenire legală.
Superficiarul poate să greveze cu sarcini reale construcŃia, plantaŃia sau lucrarea,
fără consimŃământul proprietarului terenului.
Stingerea dreptului de superficie
Dreptul de superficie se stinge în următoarele moduri:
a) prin dispariŃia (pieirea sau desfiinŃarea) necondiționată a construcŃiei, plantaŃiei sau
lucrării;
b) prin confuziune, când o persoană (proprietarul terenului, superficiarul ori un
terŃ) dobândeste dreptul de proprietate atât asupra terenului cât si asupra construcŃiei,
lucrării ori plantaŃiei existente pe teren.
Dreptul real de folosinŃă
Dreptul real de folosinŃă reprezintă un dezmembrământ al dreptului de
proprietate privată al unităŃilor a